DECIZIE nr. 185 din 26 februarie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 900 din 28 octombrie 2026Data intrării în vigoare 28-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, excepţie ridicată de Ghiţă Ţunea în Dosarul nr. 885/2/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.122D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele criticate vizează chestiuni de aplicare şi interpretare a legii, precum şi modificarea şi completarea acesteia.
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.334 din 1 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 885/2/2021, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Excepţia a fost ridicată de Ghiţă Ţunea într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare şi împotriva rezoluţiei emise de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, cu motivarea că, deşi sesizarea a fost transmisă prin mijloace electronice, nu a îndeplinit condiţiile de formă, întrucât nu avea ataşată o semnătură electronică.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul criticat încalcă accesul liber la justiţie doar atunci când interpretarea şi aplicarea sa au drept consecinţă anularea unui act juridic semnat olograf şi comunicat prin e-mail, act juridic emis în baza altei legi ce nu prevede în cuprinsul său obligativitatea semnăturii electronice în comunicarea prin intermediul e-mailului.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu instituie o limitare a dreptului de acces la justiţie în condiţiile în care acestea reglementează doar una dintre posibilităţile pe care persoanele interesate le au pentru a formula cereri, inclusiv în cazul procedurii administrative în faţa Inspecţiei Judiciare.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 30 aprilie 2014. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 455/2001 a fost abrogată prin art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale şi prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 8 iulie 2024. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum au fost criticate, în vigoare la data la care acestea au produs efecte juridice în cauză, care au următorul cuprins: "În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine că îi este încălcat dreptul de acces liber la justiţie doar în măsura în care interpretarea şi aplicarea legii conduc la anularea unui act juridic semnat olograf şi transmis prin e-mail, act emis în temeiul unei legi care nu prevede obligativitatea semnăturii electronice pentru comunicarea prin e-mail. Or, stabilirea în concret a îndeplinirii condiţiilor de formă pentru primirea unei plângeri prin mijloace electronice constituie un aspect ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii în cazul concret dedus judecăţii, care intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a instanţei de contencios constituţional. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că nu poate verifica felul în care instanţele judecătoreşti interpretează şi aplică în fiecare caz particular diverse reguli de drept, ci exercită controlul de constituţionalitate asupra conţinutului normativ al acestora prin raportare la prevederi şi principii constituţionale, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Interpretarea şi aplicarea factuală a dispoziţiilor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional (Decizia nr. 645 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2024, paragraful 18).13. Prin urmare, având în vedere că se critică aplicarea şi interpretarea legii, activităţi ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, excepţie ridicată de Ghiţă Ţunea în Dosarul nr. 885/2/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Cristina Vida----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Ioana-Cristina Vida | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Cristina Vida----
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 28-10-2026 până la data de 28-10-2026
