Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 30 din 20 ianuarie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 27 octombrie 2026Data intrării în vigoare 27-10-2026
    Prezenta formă este valabilă începând cu data de 27-10-2026 până la data de 27-10-2026



    Elena-Simina Tănăsescu- preşedinte
    Asztalos Csaba-Ferenc- judecător
    Mihai Busuioc- judecător
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dacian-Cosmin Dragoş- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Gabriela-Lenuţa Dimitriu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, excepţie ridicată de Gheorghe Mihai Dumitriu în Dosarul nr. 26.678/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.091D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.701D/2021, nr. 3.063D/2021, nr. 3.182D/2021, nr. 3.272D/2021, nr. 3.519D/2021, nr. 3.779D/2021, nr. 3.780D/2021, nr. 3.862D/2021, nr. 3.890D/2021, nr. 3.923D/2021, nr. 236D/2022, nr. 306D/2022, nr. 313D/2022, nr. 344D/2022, nr. 571D/2022, nr. 572D/2022, nr. 3.600D/2024, nr. 3.620D/2024, nr. 3.621D/2024, nr. 3.645D/2024 şi nr. 383D/2025, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii similare, excepţie ridicată de Adrian Parolea-Moga, de Nicoleta Loredana Micle, de Vasile Ciucă, de Sabin Grigore Moldovan, de Dorin-Valentin Moise, de Judecătoria Aiud, din oficiu, în cauza privindu-l pe Mircea Călin Chira, de Eugen Andrei Băcăuanu, de Ştefan Cosmin Ionescu, de Dan-Marius Zdroba, de Simion Bran, de Alexandru Pădurean, de Alex Andrei Călian, de Dorin-Valentin Moise, de Vasile Constantin Scînteianu, de Crin Iosif Gălăţean, de Bogdan Cardaş, de Eduard-Gabriel Deme, de Ionel Danţiş, de Marius-Iulian Leucă, de Fiodor Gaidău şi de Vlad-Radu Cioară în dosarele nr. 11.155/231/2020, nr. 12.203/231/2022 şi nr. 2.813/275/2023 ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 3.778/182/2020 şi nr. 14.084/211/2020 ale Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 21.965/211/2019* şi nr. 12.515/211/2020 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7.704/299/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 297/198/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 4.324/252/2021 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 6.314/202/2020 al Judecătoriei Călăraşi, în Dosarul nr. 2.847/175/2021 al Judecătoriei Aiud, în Dosarul nr. 3.916/193/2020 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.468/184/2021 al Judecătoriei Balş, în Dosarul nr. 6.892/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.531/191/2020 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, în Dosarul nr. 14.352/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.133/314/2021 al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.263/270/2023 al Judecătoriei Oneşti, în Dosarul nr. 97/279/2023 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.563/198/2024 al Judecătoriei Brezoi.4. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 344D/2022, pentru autorul excepţiei, avocat Şerban Niculai din Baroul Vrancea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.701D/2021, nr. 3.063D/2021, nr. 3.182D/2021, nr. 3.272D/2021, nr. 3.519D/2021, nr. 3.779D/2021, nr. 3.780D/2021, nr. 3.862D/2021, nr. 3.890D/2021, nr. 3.923D/2021, nr. 236D/2022, nr. 306D/2022, nr. 313D/2022, nr. 344D/2022, nr. 571D/2022, nr. 572D/2022, nr. 3.600D/2024, nr. 3.620D/2024, nr. 3.621D/2024, nr. 3.645D/2024 şi nr. 383D/2025 la Dosarul nr. 2.091D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei din Dosarul nr. 344D/2022, avocat Şerban Niculai, care pune concluzii de admitere a excepţiei, susţinând că, în speţă, prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a determinat imposibilitatea instanţei judecătoreşti de a mai analiza procesul-verbal sub aspect probatoriu. În opinia sa, reglementarea astfel interpretată de instanţa supremă creează premisa unui posibil arbitrar.7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Apreciază că pentru textele legale criticate se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024, considerentele avute în vedere de instanţa de contencios constituţional în această decizie păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:8.
     Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 26.678/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.091D/2021).    9. Prin Decizia civilă nr. 1.735 din 19 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.704/299/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 32 alin. (2) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.701D/2021).10. Prin Încheierea din 30 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.778/182/2020, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.063D/2021).11. Prin Încheierea din 20 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 297/198/2020, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.182D/2021).12. Prin Încheierea din 21 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.324/252/2021, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 3.272D/2021).13. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.314/202/2020, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3), ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 3.519D/2021).14. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.847/175/2021, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi ale art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.779D/2021).
    15. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.916/193/2020, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3) lit. c) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea Deciziei nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.780D/2021).16. Prin Încheierea din 14 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.468/184/2021, Judecătoria Balş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.862D/2021).17. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.892/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.890D/2021).18. Prin Încheierea din 16 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.965/211/2019*, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.923D/2021).19. Prin Încheierea din 10 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.531/191/2020, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată acestor dispoziţii prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 236D/2022).20. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 12.515/211/2020, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 306D/2022).21. Prin Încheierea din 1 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.352/180/2020, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 313D/2022).
    22. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 11.155/231/2020, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 344D/2022).23. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.084/211/2020, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, raportat la prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (Dosarul nr. 571D/2022).24. Prin Încheierea din 25 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 4.133/314/2021, Judecătoria Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 572D/2022).25. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 8.263/270/2023, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.600D/2024).26. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 12.203/231/2022, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.620D/2024).27. Prin Decizia civilă nr. 966 din 8 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.813/275/2023, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.621D/2024).28.
     Prin Încheierea din 26 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 97/279/2023, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.645D/2024).    29. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 1.563/198/2024, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 101 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 383D/2025).30. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Mihai Dumitriu, de Adrian Parolea-Moga, de Nicoleta Loredana Micle, de Vasile Ciucă, de Sabin Grigore Moldovan, de Dorin-Valentin Moise, de Judecătoria Aiud, din oficiu, în cauza privindu-l pe Mircea Călin Chira, de Eugen Andrei Băcăuanu, de Ştefan Cosmin Ionescu, de Dan-Marius Zdroba, de Simion Bran, de Alexandru Pădurean, de Alex Andrei Călian, de Dorin-Valentin Moise, de Vasile Constantin Scînteianu, de Crin Iosif Gălăţean, de Bogdan Cardaş, de Eduard-Gabriel Deme, de Ionel Danţiş, de Marius-Iulian Leucă, de Fiodor Gaidău şi de Vlad-Radu Cioară în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor contravenţionale şi a apelurilor împotriva sentinţelor prin care au fost respinse plângerile contravenţionale formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancţionaţi contravenţional cu amendă şi cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30/60/90 de zile, pentru săvârşirea unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.31. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii se substituie legiuitorului, depăşindu-şi competenţa şi restrângând sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Această interpretare limitează competenţa instanţei de judecată de a se pronunţa asupra proporţionalităţii sancţiunii complementare aplicate, deşi legea conferă expres această atribuţie instanţelor. Modalitatea de interpretare adoptată prin decizia sus-menţionată, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nu respectă jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale privind modul în care se impune ca instanţa supremă să interpreteze normele juridice. În acest fel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acţionat ca un veritabil legiuitor, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat şi depăşind limitele rolului său constituţional. Astfel, interpretarea dispoziţiilor legale criticate contravine art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie.32. Autorii excepţiei susţin că, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a limitat accesul liber la justiţie al cetăţenilor, în sensul că deşi aceştia au dreptul de a contesta procesul-verbal de contravenţie, sub aspectul proporţionalităţii măsurii, instanţa învestită nu poate analiza proporţionalitatea măsurii dreptului de a conduce. Astfel, liberul acces la justiţie rămâne, în acest caz, doar o garanţie superficială, care nu are nicio aplicabilitate practică, întrucât măsura luată de agentul constatator nu poate face, in concreto, obiectul niciunui control judecătoresc. Astfel, sunt încălcate drepturi fundamentale, spre exemplu, egalitatea în drepturi, principiul priorităţii tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului, dreptul la liber acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prevăzute de art. 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie.33. De asemenea, autorii susţin că, potrivit standardelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faptele contravenţionale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noţiunii de „acuzaţie în materie penală“, prevăzută de art. 6 din Convenţie. Pentru aceasta se au în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancţiunii (Cauza Kadubec împotriva Slovaciei), precum şi natura şi gravitatea acesteia (Cauza Garifallou împotriva Greciei). Contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, prevăzute în dreptul intern, sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancţiunile aplicate pentru săvârşirea acestora se urmăreşte un scop preventiv şi represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noţiunii de „acuzaţie în materie penală“, atrăgând incidenţa garanţiilor instituite de art. 6 din Convenţie. Calificarea faptei ca „acuzaţie în materie penală“ instituie necesitatea existenţei unei căi procesuale prin care o instanţă de judecată să poată aprecia asupra proporţionalităţii oricărei sancţiuni, fie ea principală, accesorie sau complementară; asemenea oricărei sancţiuni de natură penală, ele nu pot fi aplicate în mod automat.34. În considerarea principiului legalităţii sancţiunilor contravenţionale, dar şi al liberului acces la justiţie, instanţa de judecată analizează legalitatea şi temeinicia fiecărei sancţiuni contravenţionale în parte, trebuind, de asemenea, să analizeze pentru fiecare dintre aceste sancţiuni caracterul oportun şi proporţional al acesteia. În consecinţă, instanţa va putea decide asupra oricărei sancţiuni complementare; doar în acest fel individualizarea sancţiunilor contravenţionale se poate realiza în mod corespunzător, cu respectarea principiului constituţional al rolului justiţiei, astfel ca niciunul dintre cetăţeni să nu fie sancţionat în mod injust şi nelegal, fiecare sancţiune aplicată de organele statului prin agenţii săi trebuind să fie proporţională cu fapta săvârşită.
    35. În doctrină şi în jurisprudenţă s-a reţinut existenţa a trei principii aplicabile în momentul sancţionării unui subiect de drept pentru nerespectarea normelor de drept contravenţional, şi anume principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul non bis in idem şi principiul proporţionalităţii. Art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că toate sancţiunile principale şi complementare aplicate unui contravenient trebuie să fie dozate în funcţie de gravitatea faptei, fără deosebire între sancţiunile principale sau complementare. Aplicarea sancţiunii complementare ope legis, indiferent de pericolul social concret şi de comportamentul contravenientului, fără o marjă de apreciere din partea agentului constatator sau a instanţei de judecată, încalcă cerinţa proporţionalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi. Aplicarea sancţiunii avertismentului rămâne lipsită de eficienţă şi substanţă în cazul anterior menţionat. Sancţiunea complementară ar trebui să aibă rolul de a întregi sancţiunea principală, iar nu de a se transforma într-o sancţiune mai gravă decât cea principală. Potrivit principiului de drept qui potest plus, potest minus, ar trebui ca instanţa care poate înlocui sancţiunea principală a amenzii cu avertismentul să poată decide şi asupra sancţiunii complementare care are rol secundar şi accesoriu sancţiunii principale.36. Cu privire la art. 53 din Constituţie se observă că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi poate avea loc numai în anumite cazuri şi în condiţii restrictive, prevăzute în sens limitativ doar la alin. (1) şi care implică şi existenţa unei proporţionalităţi potrivit alin. (2) în sensul restrângerii exerciţiului drepturilor doar în măsura necesităţii într-o societate democratică, astfel că efectele şi restrângerile aduse prin decizia precitată nu se circumscriu exigenţelor impuse de textul constituţional amintit. În acest sens, făcând o paralelă cu sfera dreptului penal, autorii arată că prin Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunţată în Cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, s-a statuat că aplicarea automată a pedepsei complementare a interzicerii timp de un an a exercitării profesiei de către un jurnalist a adus o încălcare a prevederilor art. 10 din Convenţie, deoarece aplicarea automată a pedepsei complementare nu corespundea unei nevoi sociale imperioase, fiind disproporţionată faţă de nevoia restrângerii dreptului de exercitare a profesiei timp de un an.37. Autorii excepţiei fac referire la opinia exprimată de Şcoala Doctorală a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, reţinută în Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că instanţa de judecată are posibilitatea să examineze proporţionalitatea sancţiunii complementare şi că ori de câte ori se aplică sancţiunea amenzii contravenţionale, în mod obligatoriu, se aplică şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. În mod contrar, dacă sancţiunea amenzii este înlocuită cu sancţiunea avertismentului, instanţa va înlătura sancţiunea complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce.38. Cu toate acestea, autorii excepţiei arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a limitat la a face trimitere la propria jurisprudenţă (şi anume la Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii) şi, pornind de la acest raţionament eronat (prin asimilarea unui element comparativ diferit), a pronunţat Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, care încalcă prevederile constituţionale invocate. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face trimiteri la Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 20 noiembrie 2018, însă, deşi menţionează posibilitatea instanţei de a analiza inclusiv temeinicia fiecărei sancţiuni în parte, raţionamentul final vizează doar legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, iar nu şi ale sancţiunii aplicate prin acesta. Autorii excepţiei susţin şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a utilizat raţionamentul neconstituţional prin asimilarea între ele a două noţiuni diametral opuse: proporţionalitatea aplicării sancţiunii complementare, în limitele prevăzute de lege, şi proporţionalitatea duratei sancţiunii.39. Judecătoria Călăraşi (Dosarul nr. 3.519D/2021), Judecătoria Balş (Dosarul nr. 3.862D/2021), Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă (Dosarul nr. 3.890D/2021), Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarele nr. 3.923D/2021 şi nr. 306D/2022), Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 2.701D/2021), Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal (dosarele nr. 344D/2022 şi nr. 3.620D/2024), Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 571D/2022), Judecătoria Oneşti (Dosarul nr. 3.600D/2024) şi Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă (Dosarul nr. 3.645D/2024) consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât instanţele au posibilitatea să individualizeze sancţiunile principale, iar sancţiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce este deja dozată de legiuitor în funcţie de gravitatea faptei săvârşite de contravenient. Acesta are dreptul de a contesta procesul-verbal în faţa unei instanţe, astfel că nu este încălcat dreptul său la un proces echitabil.40. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă (Dosarul nr. 2.091D/2021), Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă (Dosarul nr. 3.182D/2021), Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă (Dosarul nr. 3.272D/2021), Judecătoria Aiud (Dosarul nr. 3.779D/2021), Judecătoria Botoşani - Secţia civilă (Dosarul nr. 3.780D/2021), Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă (Dosarul nr. 236D/2022), Judecătoria Suceava - Secţia civilă (Dosarul nr. 572D/2022), Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 3.621D/2024) şi Judecătoria Brezoi (Dosarul nr. 383D/2025) consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce ar trebui individualizată în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (5) şi ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Interpretarea obligatorie dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, impune aplicarea automată a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, excluzând posibilitatea judecătorului de a verifica şi individualiza proporţionalitatea acesteia. Această restricţie afectează principiul constituţional al proporţionalităţii şi încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum sunt garantate de art. 53 din Constituţie şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, instanţele reţin că lipsa controlului judecătoresc asupra acestei sancţiuni afectează drepturi ale persoanei, precum libera circulaţie şi dreptul la muncă.41. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 3.063D/2021) şi Judecătoria Bacău - Secţia civilă (Dosarul nr. 313D/2022), contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-au exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    42. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.43. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 344D/2022, în care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că interpretarea oferită prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece petentul are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru ca aceasta să analizeze legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor constituţionale, astfel că reglementările criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei nr. 280 din 23 aprilie 2019, Deciziei nr. 228 din 15 aprilie 2014, Deciziei nr. 854 din 18 octombrie 2012, Deciziei nr. 1.217 din 20 septembrie 2011 şi Deciziei nr. 1.057 din 14 iulie 2011.44. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:45. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.46. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, textele cuprinse în dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2022, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 18 iunie 2021.47.
     În dosarele nr. 3.519D/2021 şi nr. 3.862D/2021, autorii excepţiei au invocat, printre alte articole, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, deşi acestea nu au făcut obiectul interpretării prin decizia interpretativă menţionată, fiind cel mai probabil o eroare materială a instanţei de sesizare. Întrucât critica de neconstituţionalitate vizează interpretarea dată prin decizia antereferită pronunţată de instanţa supremă (sub aspectul nerespectării principiului proporţionalităţii), Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.    48. De asemenea, în dosarele în care instanţele judecătoreşti au sesizat Curtea cu textele de lege supuse controlului fără a mai preciza că acestea sunt criticate în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, deşi din motivarea excepţiei rezultă fără echivoc, Curtea va reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Aceasta deoarece dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunţate în recursurile în interesul legii este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar criticile de neconstituţionalitate vizează tocmai interpretarea dată prin decizia antereferită.49. Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, fără a se modifica soluţia legislativă criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.50. Textele criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:– art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b):(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: (...) b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;– 
    art. 100 alin. (3): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)“;    – art. 101 alin. (3): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)“;– art. 102 alin. (3): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)“;– art. 109 alin. (9): „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.“    51. Dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au următorul cuprins:– art. 5 alin. (5): „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.“;– art. 21 alin. (3): „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.“;
    – art. 34 alin. (1): „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile art. 236^1 şi ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.“    52. Prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare.“53. Autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 - Egalitatea în faţa legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 126 - Instanţele judecătoreşti, art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale. Totodată, în temeiul art. 11 privind dreptul internaţional şi al art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale şi drepturile omului şi, după caz, al art. 148 alin. (2) din Constituţie referitor la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prin raportare la prevederile constituţionale corespondente, sunt invocate şi exigenţele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.54. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025, Decizia nr. 516 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 5 noiembrie 2025, şi Decizia nr. 563 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 26 februarie 2025, criticile autorilor fiind similare celor din prezentele cauze.55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Mihai Dumitriu, de Adrian Parolea-Moga, de Nicoleta Loredana Micle, de Vasile Ciucă, de Sabin Grigore Moldovan, de Dorin-Valentin Moise, de Judecătoria Aiud, din oficiu, în cauza privindu-l pe Mircea Călin Chira, de Eugen Andrei Băcăuanu, de Ştefan Cosmin Ionescu, de Dan-Marius Zdroba, de Simion Bran, de Alexandru Pădurean, de Alex Andrei Călian, de Dorin-Valentin Moise, Vasile Constantin Scînteianu, de Crin Iosif Gălăţean, de Bogdan Cardaş, de Eduard-Gabriel Deme, de Ionel Danţiş, de Marius-Iulian Leucă, de Fiodor Gaidău şi de Vlad-Radu Cioară în Dosarul nr. 26.678/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 11.155/231/2020, nr. 12.203/231/2022 şi nr. 2.813/275/2023 ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 3.778/182/2020 şi nr. 14.084/211/2020 ale Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 21.965/211/2019* şi nr. 12.515/211/2020 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7.704/299/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ, în Dosarul nr. 297/198/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 4.324/252/2021 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 6.314/202/2020 al Judecătoriei Călăraşi, în Dosarul nr. 2.847/175/2021 al Judecătoriei Aiud, în Dosarul nr. 3.916/193/2020 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.468/184/2021 al Judecătoriei Balş, în Dosarul nr. 6.892/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.531/191/2020 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, în Dosarul nr. 14.352/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.133/314/2021 al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.263/270/2023 al Judecătoriei Oneşti, în Dosarul nr. 97/279/2023 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.563/198/2024 al Judecătoriei Brezoi şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Călăraşi, Judecătoriei Aiud, Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă, Judecătoriei Balş, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Suceava - Secţia civilă, Judecătoriei Oneşti, Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi Judecătoriei Brezoi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 ianuarie 2026.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Gabriela-Lenuţa Dimitriu    -----




    Prezenta formă este valabilă începând cu data de 27-10-2026 până la data de 27-10-2026
    logo Blog