DECIZIA nr. 479 din 19 mai 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 892 din 26 octombrie 2026Data intrării în vigoare 26-10-2026
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Burduja.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 6.398/99/2021*/a2 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.351D/2025.2.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 410 din 11 iulie 2023 şi Decizia nr. 123 din 14 martie 2024, arată că nu au intervenit elemente noi care să justifice o schimbare a jurisprudenţei. Precizează că modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze termenul de declarare a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv ca acesta să curgă de la pronunţare, are în vedere natura procedurii şi are potenţialul de a conduce la încălcarea vreunui drept al persoanei care a formulat excepţia de neconstituţionalitate, aceasta având posibilitatea să consulte motivarea cu prilejul soluţionării căii de atac.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia penală nr. 2 din 13 iunie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 6.398/99/2021*/a2, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia judecării recursului formulat împotriva încheierii prin care instanţa a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de autoare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia menţionează, în esenţă, că legea trebuie să asigure ca, la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti - chiar dacă este vorba doar despre o încheiere -, părţile să aibă la dispoziţie motivele de fapt şi de drept care stau la baza soluţiei adoptate. Apreciază că acest lucru este necesar pentru ca părţile să poată exercita în mod efectiv calea de atac, ceea ce presupune că hotărârea trebuie să fie redactată şi comunicată. Precizează că recursul trebuie să fie formulat în termen de 48 de ore de la pronunţarea încheierii de şedinţă, însă, la momentul expirării acestui termen, hotărârea nu este încă redactată şi, prin urmare, nici comunicată, astfel că nu cunoaşte motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia. În susţinerea celor arătate, face referire la Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragrafele 54, 64, 86 şi 88, prin care Curtea a reţinut că este necesar ca redactarea hotărârii judecătoreşti să aibă loc la data pronunţării.6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudenţa Curţii, arată că legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare şi altele de acelaşi tip, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie. În aplicarea acestor principii, termenul de recurs de 48 de ore de la pronunţare a fost stabilit de legiuitor având în vedere caracterul urgent al cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, după cum acelaşi raţionament a determinat şi stabilirea ca moment al curgerii termenului a datei pronunţării soluţiei. Aceste aspecte nu sunt de natură să încalce drepturile fundamentale ale părţilor, dispoziţiile legale criticate reprezentând o punere în practică a principiului constituţional al accesului la justiţie. 7. De asemenea, criticile privind absenţa motivării soluţiei la data pronunţării sunt apreciate de instanţa de judecată ca neîntemeiate, întrucât lipsa motivării nu a împiedicat exercitarea dreptului de recurs, petenta având posibilitatea de a motiva recursul declarat după momentul la care a luat cunoştinţă de motivele avute în vedere de judecătorul fondului, declararea căii de atac nefiind condiţionată de prezentarea, la acelaşi moment, şi a motivelor de recurs. În plus, considerentele Deciziei nr. 233 din 7 aprilie 2021 nu sunt relevante în acest caz, întrucât cererea de sesizare a Curţii nu echivalează cu o hotărâre privind stabilirea vinovăţiei unei persoane.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu următorul conţinut: „(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, precum şi în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul la justiţie, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia consideră, în esenţă, că legea trebuie să asigure ca, la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, fie ea şi încheiere, părţile să aibă la dispoziţie motivele de fapt şi de drept care stau la baza soluţiei adoptate. Apreciază că această cerinţă este necesară pentru exercitarea în mod efectiv a căii de atac, ceea ce presupune redactarea şi comunicarea hotărârii/încheierii. Totodată, arată că, deşi recursul trebuie formulat în termen de 48 de ore de la pronunţarea încheierii, la expirarea acestui termen încheierea nu este încă redactată şi, prin urmare, nu a fost comunicată, astfel încât nu se cunosc motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia.
14. În raport cu criticile formulate, Curtea constată că a mai examinat dispoziţiile legale supuse controlului prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, constatând constituţionalitatea acestora. De exemplu, prin Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, paragraful 14, Curtea a reţinut că natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac ori a dreptului la apărare. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, paragraful 15, instanţa de contencios constituţional a reţinut că respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (a se vedea Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, antereferită, paragraful 16). Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută şi prin concluzii scrise sau susţineri orale (a se vedea Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, paragraful 18).16. Aplicând considerentele jurisprudenţiale de principiu mai sus expuse, Curtea a statuat că textul criticat întruneşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, răspunzând astfel exigenţelor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 201 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 august 2023, paragraful 20).17. Curtea a mai observat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să îşi manifeste diligenţa în acest sens (a se vedea Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012). De asemenea, Curtea a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). În acest context, Curtea nu a putut reţine nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 814 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 6 decembrie 2012) .18. Întrucât, în prezenta cauză, criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.19. Cu privire la Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, la care autoarea se raportează în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât considerentele reţinute cu acel prilej vizează situaţii în care instanţa se pronunţă asupra fondului cauzei, respectiv asupra stabilirii vinovăţiei sau a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, unde necesitatea redactării hotărârii la data pronunţării se justifică în vederea asigurării garanţiilor unui proces echitabil. Or, în prezenta cauză, încheierea atacată priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv admiterea în parte a acesteia, aspect limitat la verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, fără a implica analiza fondului cauzei sau a drepturilor substanţiale ale părţilor.20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 6.398/99/2021*/a2 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Alina Oprişan--------
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Alina Oprişan | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Alina Oprişan--------
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 26-10-2026 până la data de 26-10-2026
