DECIZIA nr. 416 din 30 aprilie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 26 octombrie 2026Data intrării în vigoare 26-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele şi pentru membrii săi Marian Arsene, Florin Eugen Pricop şi Lorelay Gabriela Onofrei, în Dosarul nr. 744/88/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.967D/2021.2.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.006D/2021, nr. 3.336D/2021, nr. 3.820D/2021, nr. 3.885D/2021, nr. 436D/2022, nr. 544D/2022, nr. 678D/2022, nr. 1.436D/2022 şi nr. 117D/2023, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate similare, ridicate de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Niculae Alecu şi alţii, în Dosarul nr. 1.543/122/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Sindicatul Naţional APIA, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Liliana Nicolescu şi alţii, în Dosarul nr. 3.243/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Ion Adrian Badea şi alţii, Sindicatul Liber Independent din Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV), în calitate de reprezentant al membrei sale Ramona Tacu, şi Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Raluca Maria Bădulescu şi alţii, în dosarele nr. 811/122/2018, nr. 12.627/3/2018 şi nr. 17.225/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Vasilica Lungu, prin Sindicatul Naţional A.P.I.A., în Dosarul nr. 17.059/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Mihai Sebastian Tudor şi alţii, în Dosarul nr. 31.844/3/2018* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber Independent din IDSA, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrei sale Mihaela-Florina Bărbuş, în Dosarul nr. 10.617/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 25.285/3/2019.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor 3.006D/2021, nr. 3.336D/2021, nr. 3.820D/2021, nr. 3.885D/2021, nr. 436D/2022, nr. 544D/2022, nr. 678D/2022, nr. 1.436D/2022 şi nr. 117D/2023 la Dosarul nr. 1.967D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.CURTEA,examinând actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 26 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 744/88/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ, forma aplicabilă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele şi pentru membrii săi Marian Arsene, Florin Eugen Pricop şi Lorelay Gabriela Onofrei, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici (Dosarul nr. 1.967D/2021).
8. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.543/122/2018, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Niculae Alecu şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici (Dosarul nr. 3.336D/2021).9. Prin încheierile din 2 decembrie 2021 şi din 11 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 3.243/3/2020 şi nr. 25.285/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 23 din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional APIA, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Liliana Nicolescu şi alţii, precum şi de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor litigii privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici (dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.885D/2021 şi nr. 117D/2023).10. Prin Decizia civilă nr. 1.304 din 8 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 811/122/2018, şi prin încheierile din 26 octombrie 2021 şi 2 decembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 12.627/3/2018 şi nr. 17.225/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Ion Adrian Badea şi alţii, de Sindicatul Liber Independent din Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV), în calitate de reprezentant al membrei sale Ramona Tacu, şi de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Raluca Maria Bădulescu şi alţii, în cauze având ca obiect soluţionarea unor litigii privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici (dosarele nr. 3.006D/2021, nr. 3.820D/2021 şi nr. 544D/2022). Prin Încheierea din 4 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 17.059/3/2020, aceeaşi instanţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 23 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Vasilica Lungu, prin Sindicatul Naţional A.P.I.A. (Dosarul nr. 436D/2022).11. Prin Încheierea din 8 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 31.844/3/2018*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Mihai Sebastian Tudor şi alţii, într-o cauză având ca obiect pretenţii, constând în solicitarea acordării şi plăţii sporurilor individuale pentru condiţii de muncă (Dosarul nr. 678D/2022).12. Prin Încheierea din 17 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.617/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrei sale Mihaela-Florina Bărbuş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici (Dosarul nr. 1.436D/2022).13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează potrivit Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, şi prin prisma raţionamentului cuprins în Decizia nr. 37 din 7 mai 2020 şi în Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că sporul pentru condiţii de muncă se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.14. Astfel, textele de lege criticate, în interpretarea dată de instanţa supremă prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, creează o stare de discriminare, cel puţin până în anul 2022, între salariaţii care beneficiază încă de la data de 1 ianuarie 2018 de un salariu de bază egal sau mai mare decât limita maximă prevăzută pentru anul 2022 şi cei care beneficiază de un salariu inferior grilei aferente anului 2022. Acordarea sporului pentru condiţii de muncă nu poate fi condiţionată de titulatura funcţiei, vechimea în muncă sau specialitate, gradaţie, nivel salarial etc., ci se acordă exclusiv pentru locurile de muncă în care există factori nocivi organismului uman. Astfel, dacă prin buletinele de determinare se stabileşte că tot personalul este afectat din perspectiva condiţiilor de muncă în care acesta îşi desfăşoară activitatea, atunci întreg personalul are dreptul la plata sporului pentru condiţii de muncă, fără a se ţine cont de nivelul de salarizare. Având în vedere că legea salarizării enunţă principiile care stau la baza acesteia, printre care se regăsesc şi principiul nediscriminării şi cel al legalităţii, raţiunea normei legale constă în faptul că sporul trebuie acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă periculoase. Or, prin crearea unui criteriu aleatoriu (criteriul salariului) şi fără legătură cu condiţia esenţială pentru care se poate acorda sporul în discuţie, în speţă, existenţa factorilor nocivi şi acţiunea acestora asupra organismului uman, o parte din personalul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor este exclus de la dreptul privind acordarea acestui tip de spor, norma legală generând o astfel de discriminare.
15. În condiţiile în care în discuţie nu se află salarizarea de bază, care poate fi diferenţiată în funcţie de treaptă, gradaţie ori vechime în muncă, ci acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă, autorii apreciază că acordarea acestora nu poate fi diferenţiată în funcţie de vechimea în muncă ori în specialitate sau de nivelul salariului de bază, cât timp salariaţii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă şi sunt expuşi aceloraşi riscuri. Autorii subliniază că, pentru acordarea sporurilor vizate, relevante sunt condiţiile şi natura muncii.16. Aceştia mai arată că sporul pentru condiţii de muncă reprezintă un drept salarial nou, de care personalul din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor nu a beneficiat anterior Legii-cadru nr. 153/2017, şi, ca atare, în măsura în care personalul, deşi ocupă aceeaşi funcţie, îşi desfăşoară activitatea în alte condiţii, noi (atestate în baza regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală), care dau naştere unui drept suplimentar, acesta trebuie acordat tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii noi, nu numai celor care au depăşit cuantumul indemnizaţiilor de încadrare stabilite pentru anul 2022.17. În materia drepturilor salariale, autorii excepţiei arată că, în ipoteza în care doi sau mai mulţi angajaţi se află în situaţii identice sub aspectul condiţiilor de muncă, diferenţele de remunerare nu pot fi justificate. Subliniază că principiul plăţii egale nu exclude posibilitatea individualizării salariilor, însă aceasta trebuie să se întemeieze pe criterii obiective, precum calificarea, importanţa şi complexitatea activităţii prestate, pregătirea profesională şi competenţa, iar nu pe condiţionări lipsite de suport legal.18. Autorii mai arată că, pentru activitatea desfăşurată în condiţii similare de muncă deosebit de periculoase, compensaţia financiară aferentă riscurilor profesionale trebuie acordată tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii. Or, deşi personalul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare de muncă deosebit de periculoase, confirmate prin buletinele de expertizare, dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate, condiţionează acordarea compensaţiei financiare pentru aceste condiţii de muncă de nivelul salariului de bază.19. În opinia autorilor, această reglementare conduce la situaţia în care persoane aflate în situaţii identice sunt tratate şi remunerate diferit, deşi îndeplinesc atribuţii comparabile şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri organizatorice sau al aceluiaşi compartiment din cadrul aceluiaşi angajator, în condiţii identice de muncă periculoase ori deosebit de periculoase. Susţin că acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase doar personalului al cărui salariu de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2018, este mai mare decât cel stabilit pentru anul 2022 ori devine ulterior mai mare ca urmare a majorărilor succesive determină o recunoaştere formală şi iluzorie a dreptului, generând diferenţe artificiale întemeiate pe criterii care nu au legătură cu riscurile profesionale efective.20. Autorii apreciază că, în acest mod, dreptul la compensaţia aferentă condiţiilor de muncă nu mai este acordat prin raportare la criteriile obiective instituite de legiuitor, ci în funcţie de criterii care nu au legătură cu natura şi intensitatea riscurilor profesionale, ceea ce generează situaţii inechitabile, în care salariaţii cu venituri mai mari beneficiază de drepturi salariale suplimentare, iar cei cu venituri mai mici sunt excluşi de la acordarea acestora, deşi îşi desfăşoară activitatea în condiţii şi riscuri identice.21.
Totodată, susţin că interpretarea în sensul acordării sporului pentru condiţii de muncă doar ca urmare a atingerii unui anumit prag salarial încalcă şi art. 34, 35 şi 53 din Constituţie, întrucât salariatului/funcţionarului public nu îi este asigurat efectiv dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Concomitent, sunt încălcate şi prevederile art. 41 din Constituţie privind recunoaşterea dreptului lucrătorilor la măsuri de protecţie socială, securitate şi sănătate, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, precum şi cele ale art. 53 din Constituţie, deoarece nu sunt respectate exigenţele constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.22. Autorii susţin că efectul discriminatoriu al dispoziţiilor de lege criticate contravine art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, respectiv principiilor reglementate de art. 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi de Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.23. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepţia justificării obiective şi raţionale, persoane aflate în situaţii comparabile. Or, ambele premise sunt îndeplinite în prezenta cauză, fiind important de observat că: (a) salariaţii de la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), respectiv de la nivelul structurilor subordonate ANSVSA îşi desfăşoară activitatea în condiţii identice de muncă, supuse unor riscuri profesionale identice;(b) deşi condiţiile de muncă, drept unic criteriu de plată a sporurilor, sunt identice, unii dintre salariaţi beneficiază de spor, iar alţii nu beneficiază de acesta.24. De asemenea, arată că Directiva 2000/43/CE şi Directiva 2000/78/CE interzic discriminarea directă şi indirectă în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la activităţi independente sau la locuri de muncă, la ocuparea forţei de muncă şi la condiţiile de muncă, la educaţie, la formare profesională, la protecţie socială şi la avantaje sociale şi accesul la bunuri şi servicii. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva 2000/43/CE, „în limitele competenţelor conferite Comunităţii, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât şi din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce priveşte: (...) d) condiţiile de angajare şi condiţiile de muncă, inclusiv remunerarea“.25. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind egalitatea în drepturi şi nediscriminarea.
26. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Reţine că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă prin deciziile nr. 82 din 26 noiembrie 2018, nr. 37 din 7 mai 2020 şi nr. 46 din 22 iunie 2020 şi, în final, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, determină un tratament diferenţiat al personalului plătit din fonduri publice, la nivelul aceluiaşi ordonator principal de credite, în funcţie de măsura în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie ori indemnizaţiile de încadrare sunt sau nu egale ori mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (2), ale art. 34, 35, 41 şi 53 din Constituţie.27. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei.28. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei.29. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.30. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.31. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.32. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit dispozitivelor actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, forma aplicabilă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dispoziţiile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 23 din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3),(4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.36. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în cazul în care instanţa judecătorească dispune sesizarea sa cu excepţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii din legi sau ordonanţe fără a se pronunţa asupra acestora, instanţa de contencios constituţional va analiza excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată. Doar în ipoteza în care instanţa judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepţia referitoare la una sau unele dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, şi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituţională nu se va pronunţa cu privire la această excepţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 24 iulie 2025, paragraful 11, Decizia nr. 201 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 27 august 2024, paragraful 23, sau Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016).37. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.967D/2021, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia critică dispoziţiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ în măsura în care se interpretează prin prisma raţionamentului avut în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 3.006D/2021, din conţinutul notelor depuse de autor rezultă că acesta critică prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, conform căreia recunoaşterea şi plata sporurilor prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 este condiţionată de atingerea grilei de salarizare stabilite potrivit legii pentru anul 2022. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 3.336D/2021, din notele scrise depuse de autor rezultă că acesta critică prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legeacadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.38.
Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi dispoziţiile art. 23 şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conţinut:– Art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“;– Art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017:(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (...)(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;b) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;
c) prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25;d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);d^1) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b) se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022;d^2) de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate şi inspector şcolar;e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;g) pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la lit. a)-c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6^1), precum şi sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă;
h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;i) prin excepţie de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60, pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;j) prin excepţie de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25.(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h ). (...)(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
– Cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017:Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi:a) Sporuri:1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/ periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%;2. Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase cum sunt TBC, bruceloză, gripa aviară, encefalopatii spongiforme transmisibile, salmoneloze, alte zoonoze, pesta, febra aftoasă, leucoze şi alte boli asemenea, anatomie patologică, necropsii şi medicină legală, corespunzător activităţii efective desfăşurate în aceste condiţii, precum şi corespunzător activităţii specifice din laboratoarele sanitare şi pentru siguranţa alimentelor - de până la 75%;39. Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legeacadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
40. Autorii excepţiei apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, raportate la art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, precum şi ale art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, în temeiul art. 20 alin. (1) şi art. 148 din Constituţie, prin raportare la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, sunt invocate şi exigenţele art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, precum şi ale art. 20 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.41. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 437 din 14 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 februarie 2026, Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 7 iulie 2025, Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2023.42. Astfel, în paragrafele 21 şi următoarele din Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, precitată, Curtea a reţinut, în esenţă că, pentru a beneficia de sporul pentru condiţii de muncă periculoase/vătămătoare, este necesar ca salariaţii să îndeplinească două condiţii, respectiv: să îşi desfăşoare activitatea în condiţii de muncă deosebit de periculoase, confirmate prin buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens, şi să fie salarizaţi la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022.43. În ceea ce priveşte această ultimă condiţie, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut că doar persoanele ale căror salarii de bază/indemnizaţii de încadrare au ajuns la nivelul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 beneficiază de aplicarea integrală a dispoziţiilor acestei legi, inclusiv a regimului sporurilor astfel cum este configurat pentru anul 2022. Or, persoanele care nu îndeplinesc cea de-a doua condiţie prevăzută de legiuitor nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum restul salariaţilor din domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor care au atins pragul de salarizare prevăzut pentru anul 2022. Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut că salariaţii care încasează sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare şi salariaţii care nu beneficiază de acest spor nu se află în situaţii juridice identice sau comparabile: prima categorie îndeplineşte cumulativ atât condiţiile de fapt privind existenţa unor factori de risc atestaţi prin buletine de determinare/expertizare, cât şi condiţia de drept privind atingerea nivelului de salarizare prevăzut pentru anul 2022, în timp ce a doua categorie îndeplineşte doar prima dintre aceste condiţii.44. Referitor la critica privind caracterul nerezonabil al celei de-a doua condiţii, Curtea a reiterat, în Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025 şi în Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, precitate, jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituţională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa sub aspectul titularilor şi al condiţiilor de acordare drepturile salariale deja existente, contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, precum şi Decizia nr. 581 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 17 noiembrie 2021, paragraful 14).45. În acelaşi sens, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 581 din 16 septembrie 2021, precitată, paragraful 14, şi Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013) că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, a căror instituire, modificare, suspendare sau chiar eliminare ţine de opţiunea legiuitorului, fără ca aceasta să afecteze, în sine, existenţa dreptului la muncă sau a dreptului la salariu. De asemenea, Curtea a stabilit că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili conţinutul, condiţiile şi limitele acordării sporurilor, precum şi de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012). Prin urmare, reglementarea condiţiilor de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, inclusiv prin raportare la mecanismul tranzitoriu prevăzut de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate fi calificată ca o încălcare a art. 41 din Constituţie. Cu privire la invocarea art. 41 din Constituţie, Curtea observă că protecţia socială a muncii, inclusiv sub aspectul prestării muncii în condiţii deosebite sau speciale, nu presupune consacrarea constituţională a unui anumit nivel sau tip de spor salarial, ci instituirea unui cadru normativ adecvat de securitate şi sănătate în muncă şi a unor mecanisme de compensare stabilite de legiuitor.46. Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi raportat la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, Curtea Constituţională a amintit, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, precitată, paragrafele 23-25, şi Decizia nr. 437 din 14 octombrie 2025, precitată, paragraful 29), că, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu toate diferenţele de tratament constituie discriminare, ci numai cele care nu au „o justificare obiectivă şi rezonabilă“ (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 7 februarie 2013, pronunţată în Cauza Fabris împotriva Franţei, paragraful 56, şi Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragraful 175). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, şi Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59). Or, salariaţii care beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi ceilalţi salariaţi care nu beneficiază de acest spor nu se află în situaţii juridice identice sau comparabile, întrucât nu toţi îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru acordarea acestui spor.
47. Aşadar, având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea Constituţională a reţinut că textele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nici pe cele ale art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, raportate la dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.48. Prin prisma acestor considerente, Curtea a reţinut că şi în ceea ce priveşte instituirea unor sporuri care să atenueze impactul pe care condiţiile nocive de muncă îl au asupra sănătăţii persoanelor, precum şi stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă, a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc. reprezintă decizii cu privire la care, în mod inevitabil şi deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere (a se vedea Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, precitată, paragrafele 62 şi 63). Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a observat că acestea nu au incidenţă, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.49. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi la Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă privind interzicerea discriminării, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, că, potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conţine drepturi ce corespund celor garantate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca cele prevăzute de această Convenţie. Potrivit explicaţiei aferente acestei dispoziţii, înţelesul şi întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul Convenţiei, ci şi, în special, prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 46 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 38, care face trimitere la Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-279/09 DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35). În plus, Directiva 2000/43/CE şi Directiva 2000/78/CE vizează interzicerea discriminării pe criterii precum rasa sau originea etnică, religia sau convingerile, handicapul, vârsta ori orientarea sexuală, criterii care nu sunt incidente în prezenta cauză, unde diferenţa de tratament se întemeiază pe situaţia juridică distinctă a salariaţilor în raport cu mecanismul tranzitoriu al art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.50. Prin Decizia nr. 437 din 14 octombrie 2025, precitată, paragraful 34, şi prin Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025, precitată, paragraful 42, Curtea Constituţională a observat că, în ceea ce priveşte drepturile salariale ce se cuvin personalului din structura ANSVSA şi a unităţilor din subordinea acesteia, legiuitorul a intervenit şi a adoptat Legea nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 4 noiembrie 2020. Aşadar, această problemă de legiferare în materia drepturilor salariale cuvenite personalului sanitar-veterinar a fost remediată de legiuitor.51. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.52. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele şi pentru membrii săi Marian Arsene, Florin Eugen Pricop şi Lorelay Gabriela Onofrei, în Dosarul nr. 744/88/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Ion Adrian Badea şi alţii, în Dosarul nr. 811/122/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Niculae Alecu şi alţii, în Dosarul nr. 1.543/122/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Sindicatul Liber Independent din Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV), în calitate de reprezentant al membrei sale Ramona Tacu, în Dosarul nr. 12.627/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional APIA, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Liliana Nicolescu şi alţii, în Dosarul nr. 3.243/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Vasilica Lungu, prin Sindicatul Naţional A.P.I.A., în Dosarul nr. 17.059/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Raluca Maria Bădulescu şi alţii, în Dosarul nr. 17.225/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor săi Mihai Sebastian Tudor şi alţii, în Dosarul nr. 31.844/3/2018* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrei sale Mihaela-Florina Bărbuş, în Dosarul nr. 10.617/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 25.285/3/2019, şi constată că dispoziţiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi dispoziţiile art. 23 şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Oana Duţă----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Oana Duţă | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Oana Duţă----
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 26-10-2026 până la data de 26-10-2026
