Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 837 din 15 iulie 2026referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 23 octombrie 2026Data intrării în vigoare 23-10-2026
    Prezenta formă este valabilă începând cu data de 23-10-2026 până la data de 23-10-2026



    Elena-Simina Tănăsescu- preşedinte
    Asztalos Csaba-Ferenc- judecător
    Mihai Busuioc- judecător
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dacian-Cosmin Dragoş- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Ioana-Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, obiecţie formulată de Preşedintele României.2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.964 din 27 aprilie 2026 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.785A/2026.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că România şi-a asumat ca termen pentru implementarea măsurilor Directivei (UE) 2024/1.275 data de 1 ianuarie 2025 şi până la acest moment a fost dispusă prin legislaţia naţională o singură măsură în acest sens, în vederea îndeplinirii obiectivelor referitoare la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, respectiv adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025. Întârzierea transpunerii art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275, generată de diferitele schimbări la nivelul Guvernului şi de dificultăţi în procedura de avizare interministerială, a determinat deschiderea de către Comisia Europeană a Cauzei COM 2025/0168 împotriva României pentru neîndeplinirea obligaţiilor de transpunere, ceea ce expune ţara la proceduri juridice şi sancţiuni financiare, până la alinierea completă la directiva Uniunii Europene mai sus menţionată.4. Astfel, se susţine că Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 a fost adoptată în temeiul art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 134/2025 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi vizează interzicerea acordării de stimulente financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, menţionarea excepţiilor pentru care se permite acordarea în continuare a stimulentelor financiare din fonduri publice, cu condiţia ca pentru întreprinderi aceste stimulente să fie acordate sub forma ajutoarelor de stat, menţionarea obligaţiei autorităţilor competente care acordă stimulente financiare de a monitoriza îndeplinirea continuă a condiţiilor privind asigurarea la instalare şi menţinerea pe toată durata de viaţă a cerinţelor minime stabilite, acordarea de stimulente financiare pentru sistemele de încălzire combinate, diferenţiat, în funcţie de modul de combinare şi de ponderea energiei din surse regenerabile utilizată.5. Prin legea supusă controlului de constituţionalitate, Parlamentul a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 cu o completare, respectiv: „Prin excepţie de la dispoziţiile art. I, autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea prezentei ordonanţe.“ Pe de altă parte, art. 17 din directiva europeană, intitulat „Stimulente financiare, competenţe şi bariere de piaţă“, prevede la alin. (15) următoarele: „Începând cu 1 ianuarie 2025, statele membre nu vor oferi stimulente financiare pentru instalarea de cazane independente alimentate cu combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuţă din Regulamentul (UE) 2021/1.058 şi cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului.“6. Se precizează că prin sesizarea de neconstituţionalitate nu se aduc critici de neconstituţionalitate şi cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275, ci doar cu privire la completarea adusă de Camera Deputaţilor, în cuprinsul legii de aprobare a acestei ordonanţe. Astfel, prin conţinutul său normativ, completarea adusă de Camera Deputaţilor în cuprinsul legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 nesocoteşte directiva europeană, prelungind cu 2 ani acordarea măsurilor financiare de sprijin, şi a fost adoptată cu încălcarea unor norme şi principii constituţionale, respectiv cele prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (4), art. 148 alin. (2) şi (4) prin raportare la art. 35 şi art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.7. Se arată că încălcarea unor norme de drept european, cum este cazul în situaţia de faţă, poate face obiectul controlului de constituţionalitate, potrivit art. 148 din Constituţie, ce reglementează integrarea în Uniunea Europeană, prin raportare la dispoziţiile art. 35 din Constituţie, care consacră dreptul la un mediu sănătos, şi la art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, care instituie obligaţia statului de a reface şi ocroti mediul înconjurător şi de a menţine echilibrul ecologic. Aceste drepturi sunt direct afectate de completarea adusă de Camera Deputaţilor în cuprinsul legii aflate la promulgare, fiind, totodată, indirect încălcate principiile legalităţii şi forţei obligatorii a deciziilor Curţii Constituţionale. În acest sens se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 148 din 16 aprilie 2003, nr. 58 din 21 februarie 2013 şi nr. 104 din 6 martie 2018.8. În situaţia de faţă, Camera Deputaţilor a adus o completare în cuprinsul legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025, completare ce contravine, însă, în mod direct, chiar dispoziţiilor art. 17 alin. (15) din directivă, a căror transpunere o vizează, încălcând astfel prevederile constituţionale antereferite privind preeminenţa dreptului Uniunii Europene asupra celui naţional în cazul normelor cu caracter obligatoriu. Astfel, potrivit art. 17 din directivă, au fost interzise la nivel european, începând cu data de 1 ianuarie 2025, stimulentele financiare acordate pentru încălzirea locuinţelor cu un anume tip de agregate (cazane independente alimentate cu combustibili fosili). Or, Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 preia interdicţia din directiva europeană de la momentul intrării sale în vigoare, respectiv 21 august 2025, şi o transpune în legislaţia naţională prin art. I. La art. III alin. (1) din acelaşi act normativ sunt stabilite excepţiile de la interdicţia instituită, cu titlu de regulă, la art. I. Legea de aprobare introduce, însă, în Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025, în spiritul exceptării de la aplicare a interdicţiei instituite la art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025, o completare prin care, practic, nu va da curs în următorii 2 ani dispoziţiei cuprinse în art. 17 alin. (15) din directiva europeană.9.
     Se susţine că orice modificare adusă în legislaţia naţională ar fi trebuit să menţină compatibilitatea actului juridic cu acquis-ul european, conform art. 148 din Constituţie. Or, aşa cum rezultă din conţinutul articolului adăugat prin legea de aprobare a ordonanţei, completarea adusă încalcă prevederile art. 148 din Constituţie, întrucât adoptarea unei excepţii generale de la regula instituită la nivel european echivalează cu o suspendare a efectelor directivei în dreptul român, situaţie ce atrage o evidentă neconstituţionalitate a normei, cu consecinţe juridice semnificative: Parlamentul nu mai garantează aplicarea efectivă a directivei, se încalcă prioritatea dreptului Uniunii Europene, iar România devine susceptibilă de reluarea procedurii de infringement din partea Comisiei Europene, conform jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.    10. Situaţia astfel creată este susceptibilă să genereze nu numai o incompatibilitate directă a normei criticate cu dreptul Uniunii şi cu obligaţiile constituţionale asumate de statul român, ci este, totodată, în contradicţie şi cu principiul legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.11. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 35, coroborate cu ale art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, se susţine că se instituie la nivel constituţional o veritabilă obligaţie pozitivă a statului de a adopta şi de a menţine un cadru normativ care să asigure protecţia efectivă a mediului. Or, prin textul de lege introdus de Camera Deputaţilor cu ocazia aprobării ordonanţei se încalcă însăşi raţiunea adoptării ordonanţei, fiind redus nivelul de protecţie deja asigurat prin cadrul legal în vigoare. Aceasta constituie o regresie legislativă nepermisă, întrucât contravine obligaţiei statului de a conserva şi îmbunătăţi standardele de protecţie a mediului, iar o astfel de măsură constituie o restrângere a dreptului fundamental la un mediu sănătos, astfel cum este consacrat de art. 35 din Constituţie.12. Dreptul la un mediu sănătos este consacrat şi în art. 37 intitulat „Protecţia mediului“ din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Principiul conţinut de acest articol se întemeiază pe art. 3 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi pe art. 11 şi 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). 13. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reiterat constant că protecţia mediului constituie o obligaţie pozitivă a statului şi a subliniat că orice măsură legislativă în favoarea unor interese economice trebuie echilibrată de obligaţia statului de a ocroti mediul şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii. Or, norma criticată are un impact negativ asupra dreptului la un mediu sănătos, consacrat de art. 35 coroborat cu dispoziţiile 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, fiind susceptibilă să afecteze atât generaţia actuală, cât şi generaţiile viitoare.14. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului fundamental la un mediu sănătos, consacrat de art. 35 din Constituţie, se susţine că aceste completări nou-introduse la Camera Deputaţilor în cuprinsul legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 produc efecte negative directe prin creşterea emisiilor de dioxid de carbon (CO_2), cu impact asupra calităţii mediului şi a vieţii. Astfel, prin permiterea acordării, pentru încă o perioadă de 2 ani, a stimulentelor financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili, legiuitorul încurajează utilizarea unor tehnologii bazate pe arderea combustibililor fosili, cunoscute ca fiind o sursă majoră de emisii de gaze cu efect de seră. Or, CO_2 reprezintă principalul gaz responsabil pentru intensificarea efectului de seră şi pentru accelerarea schimbărilor climatice. Această măsură legislativă nu este neutră din perspectiva protecţiei mediului, ci, dimpotrivă, conduce la îngreunarea tranziţiei către surse de energie regenerabilă şi la perpetuarea unor soluţii energetice poluante. În mod concret, stimularea financiară a acestor sisteme va determina creşterea numărului de instalaţii bazate pe combustibili fosili, ceea ce implică, pe termen mediu şi lung, o creştere cumulată a emisiilor de CO_2 la nivel naţional.15. În acest context, se subliniază că dreptul la un mediu sănătos nu are doar o dimensiune declarativă, ci implică obligaţii pozitive concrete în sarcina statului, respectiv adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a degradării mediului şi de reducere a poluării. Or, în loc să reducă sursele de emisii, norma criticată le încurajează, ceea ce echivalează cu o diminuare a nivelului de protecţie deja atins.
    16. Astfel, o atare modificare legislativă contravine Constituţiei şi aduce atingere dreptului fundamental la un mediu sănătos, astfel cum este consacrat atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, prin efectele sale directe de creştere a emisiilor de CO_2. Totodată, aceasta încalcă obligaţiile asumate de România pe plan european, întrucât se abate de la direcţia de decarbonizare şi de creştere a eficienţei energetice, fiind în contradicţie cu obiectivul atingerii neutralităţii climatice şi cu necesitatea reducerii progresive a dependenţei de combustibili fosili.17. În acelaşi timp, completarea adusă de Camera Deputaţilor în cuprinsul legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 creează un precedent periculos din perspectiva statului de drept, cu ignorarea principiului legalităţii, a caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi a exigenţelor de protecţie a drepturilor fundamentale. În ipoteza în care această lege va intra în vigoare în forma criticată, România - care figurează cu stadiu activ al procedurii de infringement referitor la transpunerea Directivei (UE) 2024/1.275 privind performanţa energetică a clădirilor - ar rămâne în continuare supusă riscului de sancţiuni financiare şi reputaţionale, cu consecinţe inclusiv pe plan intern, respectiv al investiţiilor în modernizarea sistemelor centralizate şi al costurilor pentru populaţie.18. În final, se arată că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, în ipoteza admiterii prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, se impune reluarea procesului legislativ de la etapa subsecventă înregistrării proiectului de lege de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 la Camera competentă să fie sesizată, iar ulterior Parlamentul - cu respectarea deciziei Curţii Constituţionale - va avea posibilitatea ca, prin lege, fie să aprobe pur şi simplu, fie să aprobe cu modificările şi completările pe care le consideră oportune, fie să respingă această ordonanţă (a se vedea, în acelaşi sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 412 din 20 iunie 2019, paragrafele 45-50, şi nr. 51 din 18 februarie 2025, paragraful 71).19. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.20. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.21. Arată că intervenţia legislativă sub forma dispoziţiei de completare aduse normelor în vigoare este circumstanţiată evoluţiei realităţilor economice şi sociale din România. În acest sens, ca expresie a poziţiei sale preeminente în sistemul autorităţilor publice din România, Parlamentul poate interveni asupra dreptului pozitiv naţional în scopul asigurării ordinii juridice necesare, în exercitarea suveranităţii naţionale rezultate din alegerile generale. Din această perspectivă, raţiunea promovării prevederii normative criticate rezidă în necesitatea introducerii unui cadru legal flexibil care să permită adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic şi funcţional în situaţiile în care sistemele de alimentare centralizată cu energie termică sunt utilizate ineficient. În absenţa unui cadru legal care să permită autorităţilor administraţiei publice locale realizarea de investiţii sau adoptarea unor soluţii alternative viabile, menţinerea în funcţiune a punctelor termice care deservesc un număr redus de utilizatori generează pierderi financiare semnificative. Aceste pierderi provin din costurile fixe ridicate de operare, mentenanţă şi personal, care nu pot fi acoperite prin tarifele percepute unui număr limitat de beneficiari. În acest context, nepermiterea acordării de suplimente pentru instalarea de cazane autonome, acolo unde punctele termice sunt utilizate de mai puţin de 50 de utilizatori finali, conduce la perpetuarea unor sisteme ineficiente, cu impact negativ atât asupra bugetelor locale, cât şi asupra consumatorilor, care suportă costuri nejustificat de mari pentru un serviciu de calitate scăzută, în condiţiile în care chiar în Directiva (UE) 2024/1.275 se regăseşte perspectiva prin care „statele membre oferă finanţare adecvată, măsuri de sprijin şi alte instrumente capabile să elimine barierele de pe piaţă pentru a genera investiţiile necesare identificate în planul lor naţional de renovare a clădirilor în vederea transformării parcului lor imobiliar în clădiri cu emisii zero până în 2050“.22. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos este un drept fundamental complex ce presupune obligaţii atât pentru stat, în sensul asigurării protecţiei mediului sănătos şi echilibrat ecologic, cât şi pentru persoane, în sensul protecţiei şi ameliorării mediului înconjurător. Din această perspectivă, norma juridică nu încurajează utilizarea combustibililor fosili ca soluţie generală, ci oferă un instrument temporar şi punctual autorităţilor administraţiei publice locale pentru a limita pierderile financiare şi pentru a asigura continuitatea furnizării energiei termice în condiţii de eficienţă economică, până la crearea unui cadru legislativ care să permită investiţii structurale durabile prin care să se limiteze utilizarea combustibililor generatori de gaze cu efect de seră şi să se accelereze tranziţia către energia curată. Inclusiv prin tehnica legislativă utilizată la edictarea soluţiei normative este subliniată situaţia anume determinată pentru care a fost necesară conceperea noii norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi însă caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri, abordare care, astfel realizată, nu are ca efect deturnarea de la scopul iniţial avut în vedere prin ordonanţa Guvernului care face obiectul legii deduse controlului de constituţionalitate. Norma criticată prezintă un evident caracter permisiv, facultativ şi temporar în raport cu destinatarii săi, creând mai degrabă premise pentru autorităţile administraţiei publice locale pentru acordarea stimulentelor financiare în cauză, şi nu instituirea prescriptiv-imperativă a unor conduite pentru acestea care să genereze efectele prezumate de către autorul sesizării.
    23. În consecinţă, măsura legislativă criticată nu împiedică şi nici nu afectează ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor Directivei (UE) 2024/1.275 în sensul atingerii obiectivelor specifice precum transformarea parcului imobiliar naţional, astfel încât clădirile să înregistreze emisii zero până în 2050, şi optimizarea utilizării energiei de către sistemele tehnice existente ale clădirilor, ci creează mijloacele, în raport cu realitatea socioeconomică obiectivă, prin care capacitatea statului de a asigura servicii publice recunoscute ca fiind esenţiale pentru cetăţeni să nu fie afectată, chiar dacă sectorul rezidenţial vizat este acela al imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali. 24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 135 din Constituţie, arată că argumentele invocate nu sunt întemeiate. Interpretând prevederile art. 135 alin. (2) în corelaţie cu dispoziţiile art. 47 din Constituţie, apreciază că normele constituţionale se referă concret şi la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Astfel, prin dispoziţiile legii adoptate nu au fost încălcate prevederile constituţionale privind refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi reducerea poluării.25. Referitor la necorelarea prevederilor contestate prin raportare la dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, se arată că acesta nu conţine nicio precizare cu privire la modalitatea de aplicare a dreptului comunitar. În aceste condiţii, prin prevederile art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţie, se restrânge parţial şi, totodată, se extinde parţial sfera de aplicare a priorităţii dreptului comunitar faţă de ceea ce pare să fie consacrat pe cale jurisprudenţială în cadrul Uniunii Europene. Ca urmare, adoptarea actului normativ contestat în condiţiile socioeconomice descrise reprezintă şi un aspect de oportunitate. Legea contestată se aliniază legislaţiei europene şi nu aduce atingere principiilor şi valorilor constituţionale enunţate. Pornind de la principiul derivat din prevederile art. 148 din Constituţie, se susţine că dispoziţiile legii criticate nu se circumscriu criteriilor esenţiale stabilite de Curtea Constituţională pentru determinarea încălcării dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul sesizării.26. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece legea criticată contravine prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 147 alin. (4), ale art. 148 alin. (2) şi (4) prin raportare la art. 35 şi art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie.27. În acest sens arată că nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 precizează că măsurile cuprinse în actul normativ sunt propuse în contextul în care România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a transpune şi de a implementa prevederile art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 în scopul ducerii la îndeplinire a obiectivelor în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon în vederea obţinerii unui parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficienţă energetică şi decarbonat până în 2050. Măsurile propuse urmăresc Comunicarea Comisiei Europene C/2024/6.206 privind eliminarea treptată a stimulentelor financiare pentru cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili, în temeiul Directivei reformate privind performanţa energetică a clădirilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 18 octombrie 2024, adresată statelor membre, care conţine orientări, contribuind la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor şi la facilitarea aplicării uniforme şi coerente a art. 17 alin. (15) la nivelul Uniunii Europene.28. Susţine că soluţia legislativă adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, prin instituirea unei excepţii ce permite oferirea unor stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, din fonduri publice sau din fonduri europene, ulterior datei de 1 ianuarie 2025, este în contradicţie cu norma de drept european ce se doreşte a fi transpusă. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 633 din 12 octombrie 2018, paragraful 404.29.
     Referitor la dreptul la un mediu sănătos, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 16 februarie 2014, paragraful 401, potrivit căreia statul are atât obligaţii negative, cât şi obligaţii pozitive. În ceea ce priveşte obligaţiile pozitive ale statului, acestea presupun crearea unui cadru legislativ şi administrativ care să aibă drept obiectiv prevenirea eficace a daunelor asupra mediului şi asupra sănătăţii umane (Hotărârea din 27 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Tătar împotriva României, paragraful 88). Astfel, măsurile în discuţie trebuie să aibă ca scop prevenirea degradării mediului, stabilirea remediilor necesare şi reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale.    30. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:31. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 1 aprilie 2026, dispoziţii care au următorul cuprins: ARTICOL UNICSe aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 16 din 21 august 2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 134/2025 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 august 2025, cu următoarea completare:– La articolul III, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:(1^1) Prin excepţie de la dispoziţiile art. I, autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea prezentei ordonanţe.
    32. Dispoziţiile din Constituţie invocate în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 135 alin. (2) lit. e) privind obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.33. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care trebuie îndeplinite sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27).34. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, fiind formulată de Preşedintele României, care are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori.35. Sub aspectul termenului de sesizare, Curtea reţine că obiecţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la data de 27 aprilie 2026. Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe a fost adoptată în procedură de urgenţă de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 1 aprilie 2026, a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii sale, apoi a fost trimisă la promulgare la data de 9 aprilie 2026. În temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament. Ţinând cont de dispoziţiile art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi având în vedere că legea care formează obiectul controlului de constituţionalitate a fost trimisă la promulgare la data de 9 aprilie 2026, iar obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată la data de 27 aprilie 2026, în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, Curtea constată că aceasta este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional.36. Sub aspectul obiectului sesizării şi al sferei de competenţă a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional constată că sesizarea vizează o lege nepromulgată, şi anume Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, lege adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 1 aprilie 2026, nepromulgată. 37. Prin urmare, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să efectueze controlul de constituţionalitate în cauză.
    38. Examinând legea criticată, Curtea observă, referitor la obiectul său de reglementare, că aceasta aprobă cu o completare Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 august 2025. 39. Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 a fost emisă în temeiul art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 134/2025 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 17 iulie 2025, care are următorul conţinut: „În temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţia României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea primei sesiuni ordinare a anului 2025, şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2025, să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: [...] II. Dezvoltare, lucrări publice şi administraţie: 1. modificarea şi completarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri privind implementarea programelor naţionale din domeniul lucrărilor publice;“. Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 transpune art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor. Potrivit art. 35 alin. (1) din această directivă, „statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 17 alineatul (15) până la 1 ianuarie 2025“.40. Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor (denumită în continuare directiva) prevede la art. 17 alin. (15) (cu denumirea marginală Stimulente financiare, competenţe şi bariere de piaţă) următoarele: „Cel târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuţă din Regulamentul (UE) 2021/1058 şi cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European şi al Consiliului.“ Potrivit art. 13 alin. (6) şi (7) din directivă, „(6) Statele membre pot furniza noi stimulente şi fonduri pentru a încuraja trecerea de la sistemele de încălzire şi răcire pe bază de combustibili fosili la sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili. (7) Statele membre depun eforturi pentru a înlocui cazanele autonome pe bază de combustibili fosili din clădirile existente, în concordanţă cu planurile naţionale de eliminare treptată a cazanelor pe bază de combustibili fosili.“41. Analizând conţinutul normativ al Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025, Curtea reţine că art. I din aceasta prevede că, începând cu data intrării ei în vigoare, se interzice acordarea stimulentelor financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili. Art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 instituie excepţii de la prevederile art. I, şi anume situaţiile în care acordarea de stimulente financiare din fonduri publice este permisă şi după data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025. De asemenea, excepţii de la interdicţia acordării stimulentelor financiare pentru acest scop sunt reglementate de art. VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025, care prevede condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru acordarea stimulentelor financiare pentru investiţiile ce privesc cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili.42. Din analiza comparată a conţinutului normativ al Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 şi cel al directivei pe care aceasta o transpune, Curtea reţine că art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 redă fidel interdicţia acordării stimulentelor financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, interdicţie prevăzută expres de art. 17 alin. (15) din directivă. Totodată, excepţiile prevăzute de la această interdicţie sunt stabilite în art. III şi VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 şi vizează acordarea de stimulente financiare din fonduri publice pentru: activităţile de întreţinere, reparare sau dezafectare a cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, pentru instalarea sistemelor hibride care folosesc o pondere semnificativă de energie regenerabilă, pentru activităţi legate de tranziţia la utilizarea în cazane a gazelor din surse regenerabile de energie, pentru abordarea accesibilităţii energiei prin sprijinul acordat pentru preţurile de consum, tarifele sociale sau pentru venitul pentru încălzirea cu combustibili fosili, atât timp cât sprijinul nu se referă la instalarea cazanului sau stimulente financiare acordate şi comunicate beneficiarilor finali de către autorităţile competente înainte de data intrării în vigoare a ordonanţei [art. III alin. (1)]; acordarea de stimulente sub forma unor ajutoare de stat, în cazul în care beneficiarul stimulentelor financiare este o întreprindere în sensul definit de legislaţia privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat [art. III alin. (2)]; acordarea de stimulente financiare care fac parte dintr-un program european, naţional sau regional adoptat înainte de data de 1 ianuarie 2025.43. Curtea observă că aceste excepţii de la interdicţia acordării stimulentelor financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili sunt în concordanţă cu obiectivul şi principiile enunţate în preambulul directivei, şi anume încurajarea eliminării treptate a cazanelor pe bază de combustibili fosili şi a trecerii la sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili, în vederea îndeplinirii obiectivului Uniunii Europene în materie de climă şi energie, potrivit căruia clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050.44.
     Legea criticată reglementează încă o excepţie de la această interdicţie, prin introducerea alin. (1^1) la art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii criticate.    45. Curtea observă că acest articol a fost introdus în urma admiterii unui amendament în cadrul procedurii legislative desfăşurate la Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Aşa cum este precizat în Raportul comun al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, Comisiei pentru industrii şi servicii şi Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic de la Camera Deputaţilor, amendamentul privind introducerea art. III alin. (1^1) în Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 „are ca scop introducerea unui cadru legal flexibil care să permită autorităţilor publice locale adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic şi funcţional în situaţiile în care sistemele de alimentare centralizată cu energie termică sunt subutilizate. În absenţa unui cadru legal care să permită autorităţilor publice locale realizarea de investiţii sau adoptarea unor soluţii alternative viabile, menţinerea în funcţiune a punctelor termice care deservesc un număr redus de utilizatori generează pierderi financiare semnificative. Aceste pierderi provin din costurile fixe ridicate de operare, mentenanţă şi personal, care nu pot fi acoperite prin tarifele percepute unui număr limitat de beneficiari. În acest context, nepermiterea acordării de suplimente pentru instalarea de cazane autonome, acolo unde punctele termice sunt utilizate de mai puţin de 50 de utilizatori finali, conduce la perpetuarea unor sisteme ineficiente, cu impact negativ atât asupra bugetelor locale, cât şi asupra consumatorilor, care suportă costuri nejustificat de mari pentru un serviciu de calitate scăzută. Amendamentul propus nu încurajează utilizarea combustibililor fosili ca soluţie generală, ci oferă un instrument temporar şi punctual autorităţilor locale pentru a limita pierderile financiare şi pentru a asigura continuitatea furnizării energiei termice în condiţii de eficienţă economică, până la crearea unui cadru legislativ care să permită investiţii structurale durabile.“ 46. Autorul obiecţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă directiva şi, astfel, contravin prevederilor constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4), ale art. 1 alin. (5), ale art. 35, ale art. 135 alin. (2) lit. e) şi ale art. 147 alin. (4).47. Referitor la interpretarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.48. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea reţine că norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituţionalitate celei de referinţă, consacrate de art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o reprezintă art. 17 alin. (15) din directivă care prevede că după 1 ianuarie 2025 statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025.49. Cu privire la prima condiţie necesară pentru folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că norma de drept european invocată întruneşte condiţiile de claritate şi precizie. Astfel, ea stabileşte fără echivoc interdicţia statelor membre, începând cu 1 ianuarie 2025, de a acorda stimulentele financiare pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, permiţând însă anumite excepţii reglementate chiar de directivă.50. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, şi anume aceea ca norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituţionalitate să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate -, Curtea reţine că şi această condiţie este întrunită, deoarece aspectele legate de îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale acestora contribuie la conservarea şi îmbunătăţirea mediului şi, astfel, se circumscriu dreptului fundamental la un mediu sănătos, consacrat de art. 35 din Constituţie, şi obligaţiei statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, obligaţie consacrată de art. 135 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentală.
    51. Ţinând cont de prevederile de drept european din conţinutul art. 17 alin. (15) din directivă, pe care statul român este obligat să le transpună şi să le aplice, Curtea constată că legiuitorul - prin legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 [act normativ prin care a fost transpus art. 17 alin. (15) din directivă] - a instituit prin excepţie, pe o perioadă de maximum 2 ani, posibilitatea acordării stimulentelor financiare pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, fără ca această excepţie cu caracter temporar şi punctual să contravină dispoziţiilor sau obiectivului directivei potrivit căruia clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050.52. Conform art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele, această marjă de apreciere fiind un drept recunoscut tuturor statelor membre.53. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională recunoaşte şi validează această marjă de apreciere a legiuitorului naţional ca un drept de opţiune politică şi legislativă, stabilind şi limitele constituţionale stricte peste care Parlamentul sau Guvernul nu poate trece în procesul de transpunere, respectiv respectarea standardelor constituţionale interne precum drepturile fundamentale, previzibilitatea normei juridice sau principiul proporţionalităţii. Astfel, prin Decizia nr. 451 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, paragraful 55, Curtea a reţinut că, în transpunerea unei directive europene în dreptul intern, Parlamentul - ca legiuitor naţional - dispune de o marjă de apreciere şi beneficiază de un drept de opţiune în privinţa alegerii formei şi mijloacelor de transpunere.54. Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea constată că legea criticată a transpus integral obiectul de reglementare al directivei, iar Parlamentul şi-a exercitat, în limitele constituţionale, competenţa exclusivă de a alege forma şi metodele de transpunere, inclusiv sub aspectul stabilirii, pentru situaţii punctuale - imobile sau ansambluri de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali -, a unui termen de implementare de 2 ani a obligaţiei de a nu subvenţiona instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, pentru a nu afecta drepturi ori interese naţionale. În consecinţă, soluţia legislativă care prevede că autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4), care stabilesc caracterul obligatoriu al dreptului european, precum şi rolul Parlamentului de garant în privinţa ducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării, şi nici celor ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii.55. Cu privire la dreptul la un mediu sănătos, Curtea reţine că, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 295 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iunie 2022, paragrafele 173 şi 174, prevederile art. 35 din Legea fundamentală stabilesc obligaţia pozitivă a statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, precum şi îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător. În plus, având în vedere economia de piaţă, dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) din Constituţie instituie obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, creând condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Prin urmare, chiar atunci când legiuitorul adoptă măsuri legislative în favoarea unor interese economice, el este obligat să legifereze ţinând seama de prevalenţa ocrotirii mediului şi menţinerea echilibrului ecologic. Aşa fiind, dreptul la un mediu sănătos presupune luarea tuturor măsurilor necesare asigurării unei calităţi sporite a mediului, iar păstrarea unui mediu sănătos semnifică, în realitate, conservarea şi ameliorarea condiţiilor privind calitatea vieţii în scopul menţinerii echilibrului ecologic. În vederea îndeplinirii obligaţiilor sale de protecţie, statul trebuie să adopte într-un mod suficient măsuri normative care să ducă la o exercitare reală a dreptului la un mediu sănătos al fiecărei persoane. În considerentele Deciziei nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 401, Curtea a reţinut că statul are atât obligaţii negative, cât şi obligaţii pozitive. În ceea ce priveşte obligaţiile pozitive, acestea presupun crearea unui cadru legislativ şi administrativ care să aibă drept obiectiv prevenirea eficace a daunelor asupra mediului şi asupra sănătăţii umane (a se vedea Hotărârea din 27 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Tătar împotriva României, paragraful 88). 56. Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în legea criticată - care permite, pe o perioadă limitată de timp, acordarea de către stat de stimulante financiare pentru instalarea cazanelor autonome pe bază de combustibili fosili şi doar în cazul în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali - nu încurajează utilizarea combustibililor fosili ca soluţie generală şi nu descurajează trecerea de la sistemele de încălzire şi răcire pe bază de combustibili fosili la sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili, astfel că nu contravine dreptului fundamental la un mediu sănătos şi nici obligaţiei statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, consacrate de art. 34 şi art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie.57. În concluzie, Curtea constată că, indiferent de forma aleasă, prin norma derogatorie care reglementează un termen suspensiv pentru îndeplinirea unei obligaţii a statului, legea criticată transpune directiva şi garantează aplicarea deplină şi efectivă a acesteia fără afectarea unor drepturi protejate prin Constituţie.
    58. În final, cu privire la critica referitoare la încălcarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, Curtea reţine că jurisprudenţa invocată nu este aplicabilă în cauza de faţă, astfel că nu se pune problema nesocotirii art. 147 alin. (4) din Constituţie.59. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe este constituţională în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2026.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Ioana-Marilena Chiorean
    OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluţia pronunţată în opinia majoritară, consider că obiecţia de neconstituţionalitate trebuia admisă şi constatată neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare:Directiva (UE) nr. 1.275/2024 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor (denumită în continuare Directiva) prevede la alin. (20) din Preambul următoarele: „Ambiţia sporită a Uniunii în materie de climă şi energie necesită o nouă viziune pentru clădiri: clădirea cu emisii zero, cu o cerere de energie foarte scăzută, zero emisii de carbon din combustibili fosili la faţa locului şi emisii operaţionale de gaze cu efect de seră egale cu zero sau foarte scăzute. Toate clădirile noi ar trebui să fie clădiri cu emisii zero până în 2030, iar clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050.“Astfel, aşa cum este precizat în alin. (14) din Preambul, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a elimina treptat cazanele autonome pe bază de combustibili fosili şi, într-o primă etapă, începând din 2025, nu ar trebui să acorde niciun stimulent financiar pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025, în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului şi al Fondului european de dezvoltare regională şi al Fondului de coeziune în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1.058 al Parlamentului European şi al Consiliului. De asemenea, este precizat că trebui să fie în continuare posibil să se acorde stimulente financiare pentru instalarea de sisteme de încălzire hibride în cadrul cărora energia din surse regenerabile să aibă o pondere considerabilă, cum ar fi cazanele utilizate în combinaţie cu energia termică solară sau cu o pompă de căldură.Având în vedere acest obiectiv, în aplicarea principiilor enunţate în preambul, art. 17 alin. (15) din Directivă (cu denumirea marginală Stimulente financiare, competenţe şi bariere de piaţă) prevede următoarele: „Cel târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuţă din Regulamentul (UE) 2021/1.058 şi cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului.“ Se observă că interdicţia acordării de stimulente financiare de către statele membre vizează doar instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili.Potrivit art. 13 alin. (6) şi (7) din Directivă, statele membre pot furniza noi stimulente şi fonduri pentru a încuraja trecerea de la sistemele de încălzire şi răcire pe bază de combustibili fosili la sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili.(7) Statele membre depun eforturi pentru a înlocui cazanele autonome pe bază de combustibili fosili din clădirile existente, în concordanţă cu planurile naţionale de eliminare treptată a cazanelor pe bază de combustibili fosili.Art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 prevede că, începând cu data intrării ei în vigoare, „se interzice acordarea stimulentelor financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili“.Art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025 prevede următoarele:Articolul III(1) Prin excepţie de la dispoziţiile art. I, acordarea de stimulente financiare din fonduri publice este permisă şi după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe pentru:a) activităţi de întreţinere, reparare sau dezafectare a cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili;b) instalarea unor sisteme de automatizare şi control al clădirilor, în cadrul sistemelor de încălzire alimentate de cazane autonome pe bază de combustibili fosili;c) instalarea cazanelor autonome alimentate cu gaze naturale în situaţia în care, în momentul instalării cazanului, reţeaua locală de gaze naturale vehiculează gaze din surse regenerabile de energie;
    d) instalarea sistemelor de încălzire combinate care utilizează o pondere de energie din surse regenerabile, proporţional cu măsura în care sursele regenerabile de energie sunt utilizate în sistemul combinat;e) activităţi legate de tranziţia la utilizarea în cazane a gazelor din surse regenerabile de energie, precum modernizarea sistemului de distribuţie din interiorul clădirii, de racordare la reţeaua de gaze, de combinare a sistemului la faţa locului, realizată ulterior instalării;f) abordarea accesibilităţii energiei prin sprijinul acordat pentru preţurile de consum, tarifele sociale sau pentru venitul pentru încălzirea cu combustibili fosili, atât timp cât sprijinul nu se referă la instalarea cazanului;g) stimulentele financiare acordate şi comunicate beneficiarilor finali de către autorităţile competente înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.    (2) În cazul în care beneficiarul stimulentelor financiare este o întreprindere în sensul definit de legislaţia privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, acordarea de stimulente financiare din fonduri publice pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) este permisă şi după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, cu condiţia ca aceste stimulente să fie acordate sub forma unor ajutoare de stat, cu respectarea normelor europene şi naţionale aplicabile în domeniu, potrivit prevederilor Comunicării Comisiei C/2024/6.206 privind eliminarea treptată a stimulentelor financiare pentru cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili, în temeiul Directivei reformate privind performanţa energetică a clădirilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 18 octombrie 2024.
    De asemenea, excepţii de la interdicţia acordării stimulentelor financiare pentru acest scop sunt reglementate de art. VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025, care prevede că: (1) Prevederile art. I nu se aplică în situaţia în care stimulentele financiare acordate pentru investiţiile ce privesc cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:a) sunt finanţate în cadrul: (i) Planului naţional de redresare şi rezilienţă al României, adoptat prin Decizia de punere în aplicare a Consiliului din 3 noiembrie 2021 de aprobare a evaluării planului de redresare şi rezilienţă al României, modificată prin Decizia de punere în aplicare a Consiliului din 11 decembrie 2023 (CID); (ii) Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală FEADR, pentru investiţiile în dezvoltarea rurală care fac parte din Planul strategic PAC 2023-2027, în condiţiile prevăzute de art. 73 din Regulamentul (UE) 2021/2.115 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) şi finanţate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1.305/2013 şi (UE) nr. 1.307/2013;b) fac parte din programele naţionale sau regionale menţionate la lit. a), care au fost adoptate înainte de data de 1 ianuarie 2025, indiferent de momentul în care se desfăşoară apelul de proiecte sau se depune cererea de finanţare.(2) Prevederile art. I nu se aplică în situaţia în care stimulentele financiare acordate pentru investiţiile ce privesc cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili sunt finanţate în cadrul Fondului european de dezvoltare regională FEDR şi Fondului de coeziune, pentru investiţiile în înlocuirea sistemelor de încălzire cu ardere pe bază de combustibili fosili solizi, şi anume cărbune, turbă, lignit, şisturi bituminoase, cu sistem de încălzire cu ardere pe bază de gaz natural, şi îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:a) fac parte dintr-un program naţional sau regional al politicii de coeziune 2021-2027 adoptat înainte de data de 1 ianuarie 2025 sau dintr-un program naţional sau regional al politicii de coeziune 2021-2027 pentru care cererea de modificare a programului în vederea includerii acestei categorii de investiţii a fost depusă înainte de data de 1 ianuarie 2025 şi aprobată ulterior;b) sunt eligibile pentru sprijin în cadrul Fondului european de dezvoltare regională FEDR şi/sau al Fondului de coeziune, în conformitate cu art. 7 alin. (1) lit. h) pct. (i) şi alin. (4) din Regulamentul (UE) 2021/1.058 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de dezvoltare regională şi Fondul de coeziune.
    Legea criticată introduce o nouă excepţie de la interdicţia acordării stimulentelor financiare de către statele membre pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, prevăzând că, pe o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea ei în vigoare, autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali.Având în vedere prevederile de drept european din conţinutul art. 17 alin. (15) din Directivă, pe care statul român este obligat să le transpună şi să le aplice, consider că legiuitorul - prin legea criticată prin care a fost transpus art. 17 alin. (15) din Directivă - a reglementat în sens contrar, instituind, pe o perioadă de maximum 2 ani, posibilitatea acordării stimulentelor financiare pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, fără ca această excepţie să se încadreze în excepţiile permise de această directivă şi care privesc, pe de o parte, acordarea de stimulente financiare pentru activităţile de întreţinere, reparare sau dezafectare a cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili, pentru instalarea sistemelor hibride care folosesc o pondere semnificativă de energie regenerabilă, pentru activităţi legate de tranziţia la utilizarea în cazane a gazelor din surse regenerabile de energie, pentru abordarea accesibilităţii energiei prin sprijinul acordat pentru preţurile de consum, tarifele sociale sau pentru venitul pentru încălzirea cu combustibili fosili sau acordarea de stimulente sub forma unor ajutoare de stat, iar, pe de altă parte, acordarea de stimulente financiare care fac parte dintr-un program european, naţional sau regional adoptat înainte de data de 1 ianuarie 2025.Mai mult, excepţia instituită de legea supusă controlului de constituţionalitate - potrivit căreia, pe o perioadă de 2 ani, autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili - încalcă însuşi scopul Directivei, care, potrivit preambulului său, este îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor şi prin eliminarea treptată a cazanelor autonome pe bază de combustibili fosili şi înlocuirea acestora cu sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili. Prin urmare, soluţia legislativă cuprinsă în legea criticată încalcă interdicţia prevăzută în art. 17 alin. (15) din Directivă şi transpusă în Ordonanţa Guvernului nr. 16/2025.Ţinând cont de toate acestea şi analizând conţinutul normativ al legii criticate, care introduce art. III^1 în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025, consider că aceasta încalcă prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul obligatoriu al dreptului european, precum şi rolul Parlamentului de garant în privinţa ducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. Marja de apreciere a legiuitorului naţional în transpunerea unei directive vizează, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), forma şi mijloacele de transpunere, iar nu obiectivul care trebuie atins.Referitor la dreptul la un mediu sănătos, consider că soluţia legislativă cuprinsă de legea criticată - care permite, pe o perioadă de 2 ani, acordarea de către stat de stimulante financiare pentru instalarea cazanelor autonome pe bază de combustibili fosili - încurajează, astfel, utilizarea combustibililor fosili ca soluţie generală şi descurajează trecerea de la sistemele de încălzire şi răcire pe bază de combustibili fosili la sistemele de încălzire şi răcire bazate pe combustibili nefosili. Or, îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale acestora contribuie la conservarea şi îmbunătăţirea mediului. Prin urmare, întrucât dreptul la un mediu sănătos presupune luarea tuturor măsurilor necesare asigurării unei calităţi sporite a mediului, iar legiuitorul este obligat să reglementeze ţinând seama de prevalenţa ocrotirii mediului, legea criticată contravine şi prevederilor art. 34 şi art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 295 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iunie 2022, paragrafele 173 şi 174).Mai mult, legea criticată nesocoteşte obligaţia pozitivă a statului de a adopta şi de a aplica în mod efectiv şi concret reglementări şi măsuri de natură să atenueze efectele actuale şi viitoare, potenţial ireversibile, ale schimbărilor climatice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 aprilie 2024, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Verein Klimaseniorinnen Schweiz şi alţii împotriva Elveţiei, paragrafele 444, 544 şi următoarele).În consecinţă, consider că Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe trebuia declarată ca fiind neconstituţională.
    Judecător,
    Dacian-Cosmin Dragoş    -----




    Prezenta formă este valabilă începând cu data de 23-10-2026 până la data de 23-10-2026
    logo Blog