DECIZIA nr. 357 din 16 aprilie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^2) - (3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 23 octombrie 2026Data intrării în vigoare 23-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad în Dosarul nr. 2.289/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 671D/2020.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, consilier juridic Daniel Jurj, cu împuternicire de reprezentare depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 s-a instituit obligaţia decontării cheltuielilor de transport ale elevilor din bugetul Ministerului Educaţiei. Prin textele de lege criticate s-a impus operatorilor de transport practicarea unor tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului fără a se aloca subvenţii care să acopere diferenţa dintre costurile reale suportate şi costurile impuse prin hotărârea menţionată, ceea ce aduce atingere art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. De asemenea, se aduce atingere şi art. 120 alin. (1) din Constituţie, fiind afectată autonomia locală, deoarece autorităţile publice locale care gestionează transportul public nu pot să îşi exercite atribuţiile în mod concret, să stabilească tarifele operatorilor din transport şi să acorde subvenţii. În condiţiile în care tariful este impus de o autoritate, aceasta ar trebui să suporte diferenţele de cost, adică să acorde subvenţii. Abrogarea textelor de lege criticate, precum şi lipsa comunicării la dosar a punctelor de vedere solicitate autorităţilor publice se datorează tocmai unei recunoaşteri implicite a neconstituţionalităţii acestora.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că interesul autoarei excepţiei determinat de calitatea sa nu îl reprezintă tariful maximal stabilit prin textele supuse controlului, ci subscripţia ce reprezintă diferenţa dintre costul stabilit de operatorii de transport şi tariful maximal amintit. Or, sediul materiei în ceea ce priveşte subvenţia îl reprezintă art. 42 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, iar nu textele de lege criticate.5. Reprezentantul autoarei, având cuvântul în replică, arată că a fost obligat să acorde operatorului legal de transport diferenţa de tarif tocmai din cauza dispoziţiilor legale criticate. De asemenea, menţionează că prin Hotărârea din 19 martie 2026, pronunţată în Cauza C-770/24 DB InfraGO and DB RegioNetz Infrastruktur, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că independenţa operatorilor de transport în stabilirea tarifului nu poate fi îngrădită prin acte normative, aşa cum s-a întâmplat prin textele de lege criticate. În sensul celor menţionate, reprezentantul autoarei depune o copie de pe hotărârea anterior invocată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Decizia civilă nr. 123/R din 26 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.289/108/2018/a2, Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad într-o cauză având ca obiect obligarea autoarei excepţiei la plata unor diferenţe de tarif aplicabile transportului rutier al elevilor. Curtea Constituţională a fost sesizată în urma admiterii recursului împotriva sentinţei civile prin care Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanţei constituţionale.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, în limita a 50 de km. Prin textele de lege criticate se impune însă operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 863/2016 pentru aprobarea Metodologiei de calcul şi stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la alin. (3) al art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, menţinute prin Hotărârea Guvernului nr. 639/2017 privind modificarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 863/2016, fără a li se aloca acestora subvenţiile reprezentând diferenţa dintre costurile transportului şi încasările obţinute din aplicarea tarifului stabilit de Guvern. Aplicarea acestor tarife constituie o obligaţie impusă prin art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, valabilă pentru toţi operatorii care prestează servicii de transport, indiferent dacă aceştia efectuează sau nu efectuează un serviciu de transport subvenţionat. Totodată, Guvernul nu a stabilit în sarcina căror autorităţi revine acordarea subvenţiei pentru diferenţa dintre tariful abonamentului pentru elevi şi costurile efective suportate de transportator. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 92/2007, „în condiţiile în care în transportul local se acordă facilităţi de transport uneia sau mai multor categorii de persoane, serviciul prin care se realizează transportul respectiv se consideră serviciu public subvenţionat de transport“. Exercitarea competenţelor de către administraţia publică locală se realizează în condiţiile art. 6 din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, cu respectarea principiilor enumerate la art. 3 din acelaşi act normativ. Transferul de competenţe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora, iar finanţarea competenţelor delegate este asigurată în totalitate de către administraţia publică centrală. În acest context, textele de lege criticate încalcă principiul autonomiei locale financiare, aşa cum este prevăzut de art. 16 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care reglementează cu privire la dreptul unităţilor administrativ-teritoriale la resurse financiare suficiente pe care le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, în baza şi în limitele prevăzute de lege. Acest principiu presupune libertatea unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local.8.
Dacă obligaţia de a acoperi diferenţele de preţ pentru abonamentele elevilor revine autorităţilor publice locale, în speţă Consiliului Judeţean Arad, în baza descentralizării unor activităţi, ar fi fost necesar ca Guvernul să aloce/să asigure resursele financiare necesare realizării acestora, conform art. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi art. 6 din Legea-cadru nr. 195/2006.9. Autoarea arată că, potrivit art. 14 din Legea nr. 273/2006, nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare. Legiuitorul nu a stabilit însă care va fi sursa de acoperire a diferenţelor de preţ, respectiv nu a indicat în mod expres că autorităţile publice locale vor fi obligate la plata diferenţelor rezultate în urma practicării tarifului maximal de către operatorii de transport şi nici nu a asigurat în bugetul local (în speţă, în bugetul Consiliului Judeţean Arad) resursele financiare acoperirii acestor cheltuieli. Astfel, prin derogare de la art. 43 lit. b) din Legea nr. 92/2007, prin textele de lege criticate este restricţionat dreptul autorităţilor publice de a stabili în mod liber preţul pentru transportul public local a cărui gestionare se află în competenţa lor, fără a asigura subvenţia necesară.10. Principiile care asigură funcţionarea eficientă a mecanismelor economiei de piaţă sunt: garantarea şi dezvoltarea proprietăţii; formarea liberă (liberalizarea) tuturor categoriilor de preţuri; menţinerea unui prag funcţional al proceselor de agregare structurală a proprietăţii din economie şi intervenţia statului exclusiv prin instrumentele economiei de ajustare. Astfel, operatorii de transport ar trebui să îşi reglementeze în mod liber preţul călătoriilor, pe bază de cerere şi ofertă şi pe baza eficienţei serviciului efectuat. Dacă prin lege se impune operatorilor de transport aplicarea unor tarife speciale privind abonamentele elevilor, fără a li se acorda subvenţii, se restricţionează dreptul operatorilor de transport de a-şi stabili tarifele în mod liber, pe baza costurilor reale. Mai mult, prin impunerea practicării unor tarife nu se asigură nici protecţia concurenţei reale. Aceste prevederi legale încalcă principiul liberalizării preţurilor, deoarece prin impunerea unor tarife maxime prestabilite de Guvern operatorii de transport nu au dreptul să practice şi să încaseze alte tarife mai mari cu privire la abonamentele elevilor, nici autorităţile administraţiei publice locale nu au dreptul să aprobe tarife mai mari decât cele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 863/2016 şi Hotărârea Guvernului nr. 639/2017, ceea ce duce la încălcarea economiei de piaţă şi a libertăţii comerţului.11. Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă arată că dispoziţiile legale criticate de pârâtă nu ridică o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de interpretare, împrejurarea că aceste dispoziţii nu prevăd în mod expres sursa de finanţare a diferenţelor de tarif pentru abonamentele elevilor navetişti nu determină eo ipso concluzia că acestea se suportă din bugetul local, deoarece textele criticate trebuie interpretate în sensul că sarcina suportării diferenţelor de tarif revine autorităţii care a instituit subvenţia.12. Instituirea unor plafonări ale tarifelor abonamentelor elevilor navetişti nu încalcă principiile enunţate de prevederile constituţionale invocate, întrucât nu înlătură dreptul operatorilor de transport la recuperarea diferenţelor de tarif, ci dau satisfacţie unui alt principiu constituţional - cel al garantării dreptului la învăţătură, instituit prin art. 32 din Constituţie.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, modificate prin articolul unic din Legea nr. 197/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016 pentru completarea art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a art. 45 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, precum şi pentru abrogarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 2 octombrie 2017. Textele de lege criticate au fost abrogate prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2020 pentru modificarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2020. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care aveau următorul cuprins:– Art. 84:(3^2) Prin derogare de la prevederile art. 43 lit. b) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare, tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la alin. (3) şi (3^1) se stabileşte şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.(3^3) Metodologia de calcul al tarifului maxim prevăzut la alin. (3^2) şi valorile aferente se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(3^4) Operatorul de transport rutier are obligaţia să emită abonamente pentru transportul elevilor şi să asigure transportul rutier al elevilor potrivit prevederilor alin. (3^2).
17. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 120 alin. (1) referitoare la principiile de bază ale administraţiei publice şi în art. 135 alin. (1) referitor la economia României şi alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului din Constituţie.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra unor critici similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 573 din 6 noiembrie 2025*), paragraful 20, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii. Cu acel prilej Curtea a reţinut, făcând referire la jurisprudenţa sa, că principiul autonomiei locale nu exclude existenţa unor reglementări unitare la nivel central în domenii de interes naţional. De exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În cauză, transportul elevilor are un asemenea caracter, astfel încât este justificată opţiunea legiuitorului de a da în competenţa Guvernului stabilirea elementelor mai sus arătate.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 6 noiembrie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 aprilie 2026.19. Distinct de cele reţinute în decizia antereferită, Curtea observă, cu acest prilej, că textele de lege criticate au fost introduse în Legea nr. 1/2011 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2016 şi modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 197/2017. Potrivit art. 84 alin. (3) şi (3^1) din Legea nr. 1/2011 (în vigoare în perioada relevantă pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată), elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. De asemenea, elevilor de nivel liceal care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu la filiera/profilul/ specializarea solicitat/solicitată li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. Potrivit textelor de lege criticate, tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la art. 84 alin. (3) şi (3^1) din Legea nr. 1/2011 se stabileşte şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.20. Curtea reţine că prin dispoziţiile legale criticate se instituie o excepţie de la regula actualizării periodice prin indexare cu indicele de creştere a preţurilor de consum a tarifelor percepute pentru prestarea serviciului public de transport local şi judeţean de persoane, care se face prin hotărâre a consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz. Aceste tarife, aplicabile pentru plata abonamentelor elevilor, nu se mai stabilesc potrivit procedurii de stabilire a tarifelor percepute pentru prestarea serviciului public de transport local şi judeţean de persoane, reglementată prin hotărârile de dare în administrare a serviciului, hotărâri ale autorităţilor publice locale, ci sunt calculate potrivit unei metodologii reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 863/2016 pentru aprobarea Metodologiei de calcul şi stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la alin. (3) al art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi menţinute prin Hotărârea Guvernului nr. 639/2017 privind modificarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 863/2016.21. Referitor la critica privind încălcarea, prin textele de lege supuse controlului, a art. 120 alin. (1) din Constituţie sub aspectul restricţionării dreptului autorităţilor publice de a stabili în mod liber preţul pentru transportul public local a cărui gestionare se află în competenţa lor, fără a reglementa expres faptul că autorităţile publice locale vor fi obligate la plata diferenţelor rezultate şi fără a asigura subvenţia necesară, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (art. 91) şi Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007 (art. 3) (în vigoare în perioada de referinţă 2016-2019) s-au reglementat atribuţiile consiliilor judeţene în vederea realizării serviciilor publice de transport public judeţean care fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică şi cuprind totalitatea acţiunilor şi activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. De la aceste atribuţii, prin textele de lege criticate se reglementează o excepţie, în sensul că tarifele pentru plata abonamentelor elevilor sunt calculate potrivit unei metodologii reglementate prin hotărâre a Guvernului. Această excepţie nu este însă de natură să încalce principiul autonomiei locale, deoarece nu exclude din competenţa consiliilor judeţene organizarea transportului public judeţean şi a regulilor de stabilire a plăţii abonamentelor, ci priveşte o singură categorie de abonamente, şi anume cele acordate elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu. Scopul acestei măsuri de protecţie a fost reţinut în Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019, paragraful 14, în care Curtea a observat că facilităţile prevăzute de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, în speţă decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, constituie o formă de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor stabilită prin lege, în sensul normelor art. 32 şi 49 din Constituţie, instituită în scopul de a asigura dreptul la învăţătură al acestora, respectiv realizarea învăţământului general obligatoriu. Măsura astfel reglementată este menită, aşadar, să dea substanţă drepturilor constituţionale menţionate, respectiv obligaţiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea dreptului la învăţătură şi a regimului special de protecţie a copiilor şi a tinerilor.22. Cu privire la celelalte critici formulate, respectiv nereglementarea în mod expres cu privire la autoritatea care plăteşte diferenţa dintre valorile fixe stabilite prin hotărâre a Guvernului şi cele stabilite prin abonamentele standard, nereglementarea surselor de plată a diferenţelor şi încălcarea art. 135 din Constituţie prin plafonarea preţurilor, Curtea constată că acestea nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a Legii nr. 92/2007 de către instanţele care soluţionează fondul cauzei.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad în Dosarul nr. 2.289/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 84 alin. (3^2) - (3^4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 aprilie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Pentru magistrat-asistent
Cristina Cătălina Turcu,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
-----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Cristina Cătălina Turcu | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Pentru magistrat-asistent
Cristina Cătălina Turcu,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 23-10-2026 până la data de 23-10-2026
