DECIZIA nr. 15 din 15 ianuarie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.798 din Codul civil şi ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 22 octombrie 2026Data intrării în vigoare 22-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.798 din Codul civil şi ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.731/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.751D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că se solicită o anumită interpretare a dispoziţiilor criticate şi se invocă o anumită omisiune legislativă pe care nu o poate suplini Curtea Constituţională.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.731/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.798 din Codul civil şi ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare, în cadrul căreia a fost solicitată suspendarea, până la pronunţarea de către instanţă a hotărârii definitive în cauză, a executării obligaţiilor de plată a chiriei şi a cheltuielilor operaţionale, precum şi a garanţiilor aferente.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1.798 din Codul civil, care se referă la caracterul executoriu al contractului de închiriere, este neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că împiedică suspendarea efectelor unui astfel de contract de închiriere, care reprezintă titlu executoriu. În acelaşi timp, art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţional în sensul că îmbracă forma unei omisiuni legislative care împiedică suspendarea efectelor unui contract civil care reprezintă titlu executoriu, în cazul în care cu privire la respectivul contract de închiriere există o cauză pe rolul unei instanţe judecătoreşti.6. În continuare, se arată că art. 1.798 din Codul civil nu prevede remedii în vederea suspendării efectelor unui contract de închiriere, ca titlu executoriu, atunci când analiza acestuia constituie obiectul unei cauze pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti, drept care dispoziţia legală criticată contravine art. 16 din Constituţie. Aşadar, art. 1.798 din Codul civil creează un dezechilibru pe plan procesual între locatari şi locatori. Totodată, art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede exclusiv posibilitatea suspendării efectelor unei hotărâri judecătoreşti cu executare provizorie, excluzând în consecinţă posibilitatea suspendării efectelor celorlalte titluri executorii, între care şi contractul de închiriere. Cu referire la omisiunile legislative cu relevanţă constituţională, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 503 din 20 aprilie 2010 şi nr. 107 din 27 februarie 2014.7. Se mai susţine că legea nu prevede expres la dispoziţia chiriaşului posibilitatea şi o cale efectivă de a solicita suspendarea executării obligaţiilor contractuale până la momentul la care instanţa se pronunţă în mod efectiv asupra cauzei. Aşadar, o astfel de solicitare, în lipsa unui text expres şi clar, ar trebui să fie soluţionată exclusiv potrivit principiului echităţii. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege trebuie să fie clară, precisă, previzibilă şi predictibilă. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că trebuie să se aprecieze dacă modalitatea în care dreptul intern este interpretat şi aplicat produce efecte conforme cu principiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dacă normele sunt suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.8. Norma juridică trebuie să fie clară şi inteligibilă, deoarece cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci şi să înţeleagă consecinţele legale ale acestora.
9. Principiul accesului liber la justiţie implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita dreptul lor procesual.10. Textele legale criticate permit instanţei judecătoreşti să stabilească o obligaţie în sarcina părţilor fără respectarea principiilor constituţionale, respectiv cu încălcarea principiului garantării efectivităţii depline a drepturilor părţilor şi a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cu încălcarea principiului privind interpretarea şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.11. În fine, se mai susţine că România, în virtutea calităţii de stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a pune la dispoziţia instanţelor judecătoreşti şi, implicit, a justiţiabililor un instrument juridic eficient care să asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea având caracter prioritar faţă de dispoziţiile contrare din dispoziţiile interne.12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere că, deşi legea prevede o procedură specială prin care se poate suspenda caracterul executoriu al unei sentinţe, nu acelaşi lucru se întâmplă în ipoteza titlurilor prevăzute de art. 1.798 din Codul civil - contracte care pot fi puse în executare fără a se ajunge în faţa unui judecător. Există în această situaţie o discriminare între debitorii faţă de care au fost pronunţate sentinţe executorii şi cei care pot fi executaţi în temeiul unor titluri care nu emană de la judecător. Totodată, lipsa unei proceduri expres prevăzute de lege (deşi ea există într-o altă situaţie similară) generează serioase dubii cu privire la posibilitatea accesului efectiv la instanţă (cel puţin prin prisma urmăririi unei proceduri mai rapide decât cea obişnuită), având în vedere că acesta ar trebui stabilit printr-o interpretare prin analogie, fiind astfel la aprecierea instanţei şi neexistând predictibilitatea de care trebuie să se bucure normele juridice.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.15.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1798 din Codul civil şi ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 1.798 din Codul civil: „Contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.“;– Art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.“18. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Din motivarea excepţiei rezultă că în susţinerea acesteia sunt invocate şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 1.798 din Codul civil reglementează caracterul executoriu al contractelor de locaţiune încheiate sub semnătură privată, înregistrate la administraţia financiară, şi al celor încheiate în formă autentică, în sensul că acestea vor putea fi puse în executare pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract. În acest context, locatorul nu mai este nevoit să solicite în justiţie obligarea locatarului la plata chiriei, ci poate, în condiţiile legii, să ceară executarea silită a obligaţiei de plată a chiriei în temeiul contractului de locaţiune care poate fi pus în executare potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă.20. Dacă a fost începută executarea silită în baza unui contract de locaţiune, în cadrul contestaţiei la executare se pot invoca, în temeiul art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun. În situaţia admisibilităţii contestaţiei la executare, locatarul poate solicita, în cadrul acesteia, suspendarea executării contractului, de regulă prin plata unei cauţiuni (art. 719 din Codul de procedură civilă).21. În continuare, Curtea reţine că suspendarea executării provizorii reglementată de art. 450 din Codul de procedură civilă vizează exclusiv executorialitatea provizorie a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă. Executarea acesteia poate fi suspendată la solicitarea debitorului adresată instanţei de apel. Partea care a pierdut procesul în primă instanţă, în condiţiile în care exercită dreptul de a ataca hotărârea cu apel, va putea formula cererea de suspendare a executării provizorii fie prin cererea de apel, fie distinct, în tot cursul judecăţii în apel.22. În cauza de faţă, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu prilejul soluţionării unei acţiuni în constatare, şi nu în cadrul unei executări silite demarate în temeiul contractului de locaţiune. Autoarea excepţiei consideră că art. 1.798 din Codul civil este neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că împiedică suspendarea efectelor unui contract de locaţiune care reprezintă titlu executoriu, iar art. 450 din Codul de procedură civilă este neconstituţional pentru faptul că nu reglementează suspendarea unui contract civil care reprezintă titlu executoriu, în cazul în care cu privire la respectivul contract de închiriere există o cauză pe rolul unei instanţe de judecată.23. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, astfel formulată, ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, şi anume din punctul de vedere al structurii excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la motivarea acesteia, precum şi din punctul de vedere al competenţei Curţii Constituţionale de a soluţiona criticile formulate. Prin Decizia nr. 323 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, şi Decizia nr. 509 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 27 februarie 2022, Curtea a stabilit o anumită ordine de prioritate a examinării condiţiilor de admisibilitate. În considerarea acestor decizii, respectarea structurii excepţiei de neconstituţionalitate reglementate de art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale reprezintă condiţia de admisibilitate care trebuie analizată cu precădere.24. Cu privire la condiţia de admisibilitate referitoare la structura excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.25. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea observă că art. 1.798 din Codul civil reglementează doar cu privire la caracterul executoriu al contractelor de locaţiune, fără a dispune şi cu privire la remedii procesuale, iar domeniul de aplicare al art. 450 din Codul de procedură civilă este circumscris exclusiv la hotărârile judecătoreşti fără a face referiri la alte titluri executorii. Prin urmare, motivarea în sine a excepţiei în prezenta cauză nu are nicio legătură cu textul criticat şi nici cu textele de referinţă indicate, din această perspectivă excepţia fiind nemotivată, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
26. În acest context, Curtea reţine că solicitarea autoarei priveşte completarea textelor de lege supuse controlului, respectiv completarea art. 1.798 din Codul civil cu remedii în vederea suspendării efectelor unui contract de închiriere, ca titlu executoriu, şi completarea art. 450 din Codul de procedură civilă cu posibilitatea suspendării efectelor celorlalte titluri executorii, între care şi contractul de locaţiune. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 778 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2010).27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.798 din Codul civil şi ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.731/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Andreea Costin | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 22-10-2026 până la data de 22-10-2026
