DECIZIA nr. 223 din 12 martie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 877 din 20 octombrie 2026Data intrării în vigoare 20-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Grampet - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.056/99/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.659D/2021.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Grampet - S.A. din Bucureşti şi pentru partea Vasile Răducan, avocat Mihai Adrian Hotca din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru părţile Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti şi Stoica Gruia, avocat Ovidiu Buduşan din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru părţile Societatea Rapid Com Rail - S.R.L. din Bucureşti şi Vasile Didilă, avocat Augustin Zăbrăuţanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, susţinând că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2). În esenţă, arată că normele criticate permit colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti să dispună modificarea componenţei completurilor de judecată, ceea ce afectează principiile independenţei judecătorilor şi repartizării aleatorii a cauzelor. Totodată, susţine că aceste dispoziţii conferă Consiliului Superior al Magistraturii competenţa de a reglementa într-un domeniu rezervat legii organice. Apreciază că prin această modalitate de reglementare este afectată însăşi substanţa dreptului la un proces echitabil, întrucât sunt puse în discuţie garanţii esenţiale precum continuitatea completului de judecată, dreptul persoanei de a fi judecată de un judecător stabilit potrivit principiului repartizării aleatorii, precum şi exigenţele privind independenţa şi imparţialitatea judecătorului. În plus, susţine că, deşi pot exista situaţii obiective care justifică modificarea componenţei completului de judecată, se pune problema dacă principiul repartizării aleatorii poate suferi excepţii de natura celor prevăzute de art. 52 din Legea nr. 304/2004, text care se regăseşte într-o formă similară şi în reglementarea din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.4. Având cuvântul, pentru părţile Societatea Rapid Com Rail - S.R.L. din Bucureşti şi Vasile Didilă, avocatul Augustin Zăbrăuţanu arată că susţine concluziile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.5. Pentru părţile Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti şi Stoica Gruia, avocatul Ovidiu Buduşan arată că se raliază celor susţinute de apărătorul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că, deşi Legea nr. 304/2004 a fost abrogată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă.6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. În susţinerea inadmisibilităţii se arată că, în realitate, motivele de neconstituţionalitate sunt deduse din modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei. În susţinerea netemeiniciei arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prin Decizia nr. 309 din 5 iunie 2025 şi Decizia nr. 82 din 25 februarie 2025, prin care a reţinut că nu există nicio prevedere constituţională care să impună stabilirea organului competent să aprobe sau să valideze compunerea completului de judecată.7. În replică, apărătorul autoarei excepţiei susţine că prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu se urmăreşte lipsirea de orice competenţă a colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti, ci doar eliminarea oricărei excepţii de la principiul repartizării aleatorii a cauzelor. Arată că se impune ca, prin decizia ce urmează să fie pronunţată, Curtea să declare neconstituţională partea din textul de lege care permite colegiilor de conducere şi Consiliului Superior al Magistraturii să legifereze. Depune concluzii scrise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:8.
Prin Încheierea din 9 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.056/99/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost ridicată de Societatea Grampet - S.A. din Bucureşti într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea apelului formulat de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Iaşi, cauza având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani şi constituirea unui grup infracţional organizat. În cauză au fost ridicate, printre altele, excepţia privind nelegala compunere a completului de judecată şi excepţia lipsei continuităţii completului de judecată.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt neclare şi imprecise, întrucât permit stabilirea şi modificarea compunerii completurilor de judecată prin acte administrative (Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi hotărâri ale colegiului de conducere) emise de organe fără competenţă legislativă, iar nu prin lege, cu încălcarea art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (3) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie. Astfel, se arată că, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 304/2004, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, iar în ipoteza apariţiei unor incidente procedurale se aplică reguli stabilite administrativ, ceea ce eludează principiul repartizării aleatorii şi creează premisele arbitrarului. În consecinţă, în ipoteza desfiinţării completului de judecată cauzele sunt repartizate prin sistemul ciclic, conform hotărârii colegiului de conducere, şi nu prin repartizare aleatorie, ceea ce contravine exigenţelor constituţionale privind stabilirea instanţei şi a compunerii acesteia numai prin lege. Se mai susţine că atribuţia colegiului de conducere stabilită de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, de a asigura continuitatea completului, transformă un organ administrativ într-un veritabil organ jurisdicţional, acesta ajungând să decidă asupra compunerii completului de judecată, cu încălcarea competenţei exclusive a instanţei şi a normelor de procedură penală. În plus, judecătorii desemnaţi prin hotărârea colegiului de conducere nu se pot opune acesteia, iar nerespectarea continuităţii completului nu constituie motiv legal de abţinere sau recuzare, ceea ce lipseşte de eficienţă normele procedurale şi afectează garanţiile de independenţă şi imparţialitate. Totodată, se arată că modul de stabilire al compunerii completurilor de judecată ulterior repartizării aleatorii, prevăzut de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, prin decizii administrative întemeiate pe criterii stabilite printr-un act normativ inferior legii, nu corespunde exigenţei ca instanţa să fie „prevăzută de lege“, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se invocă în susţinerea excepţiei jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, paragrafele 177 şi 178, potrivit căreia normele privind compunerea instanţei sunt norme de procedură de ordine publică, iar încălcarea acestora atrage nulitatea absolută a actelor pronunţate, fiind de natură să genereze o îndoială rezonabilă asupra independenţei şi imparţialităţii instanţei.10. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, paragrafele 30 şi 33-35, Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007 şi Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, paragrafele 47 şi 48. Totodată, arată că actele administrative unilaterale cu caracter normativ, precum Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot stabili ori influenţa compunerea completurilor sau procedura de judecată, cum nici hotărârile judecătoreşti nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocaţilor prezenţi, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse de apărătorul autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi ale art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul conţinut:– Art. 52 alin. (1): „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“;– Art. 139 alin. (1) lit. b): „(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: [...] b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii;“.15. Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, însă, ţinând seama de cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor legale criticate, care, deşi nu mai sunt în vigoare, îşi produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, precum şi ale art. 126 alin. (2) privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi prevederea procedurilor de judecată numai prin lege.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, din perspectiva unor critici similare, excepţia fiind respinsă, ca neîntemeiată.18. Prin Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a reţinut că textul de lege criticat şi în prezenta cauză nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faptul că un organ administrativ a optat pentru o anumită modalitate de desemnare a membrilor completului nu echivalează cu un element de insecuritate juridică, chiar dacă normele de reglementare secundară sunt caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 şi 94, sau Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 47). În măsura în care legea nu stabileşte o anumită conduită sau regulă, organul administrativ poate opta pentru una dintre cele două soluţii normative, ambele fiind constituţionale.
19. De asemenea, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, paragrafele 33-37, cu privire la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, Curtea a observat că se critica, asemenea situaţiei din prezenta cauză, însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completurilor de judecată, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.20. Cu privire la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de ducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar.21. Totodată, Curtea a reţinut că nu există nicio prevedere constituţională şi nici vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie stabilit direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative.22. Curtea a mai arătat că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.23. Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, Curtea a reţinut că nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti, fiind respectate exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1), şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţie.24. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, prin Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, paragraful 29, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii şi nici pe cel potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.25.
În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, invocată şi în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că aceasta nu are incidenţă în cauză, deoarece vizează compunerea completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin decizia invocată, Curtea a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 30 ianuarie 2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 dintre cei 5 membri ai completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013 (a se vedea Decizia nr. 451 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 23 decembrie 2022, paragraful 21).26. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia nerespectarea continuităţii completului nu constituie un motiv legal pentru care judecătorul din compunerea unui complet de judecată să se abţină sau să poată fi recuzat, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor prin dispoziţiile art. 64 din Codul de procedură penală, în vederea asigurării imparţialităţii obiective şi subiective a instanţei, ca element esenţial al dreptului la un proces echitabil. Astfel, cazurile de incompatibilitate vizează fapte sau circumstanţe obiective, enumerate în mod exhaustiv, menite să excludă orice prejudecată sau aparenţă de părtinire. Or, desemnarea unui judecător ca membru al unui complet de judecată, fie la începutul anului, fie ulterior, în mod excepţional, pe baza unor criterii obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, nu este de natură să genereze, prin ea însăşi, o situaţie de incompatibilitate sau o îndoială legitimă cu privire la imparţialitatea judecătorului.27. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, examinând actele dosarului, Curtea constată că, deşi aceste dispoziţii au fost indicate de autoarea excepţiei, aceasta nu a formulat critici concrete din care să rezulte în ce constă contrarietatea dintre normele legale criticate şi prevederile Constituţiei. Din motivarea excepţiei rezultă că nemulţumirile autoarei privesc, în realitate, soluţia legislativă referitoare la modalitatea de constituire a completurilor de judecată, aspect deja analizat de Curte în paragrafele anterioare. Or, dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 reglementează modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe completurile de judecată, iar nu situaţiile în care, ulterior acestei repartizări, componenţa completului poate suferi modificări. În aceste condiţii, Curtea reţine că nu a fost formulată o veritabilă critică de neconstituţionalitate raportată la textul de lege indicat. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost formulată, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii trebuie motivate, iar Curtea nu se poate substitui autorului în formularea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât aceasta ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Grampet - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.056/99/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Andrei Grigoraş------
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Andrei Grigoraş | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Andrei Grigoraş------
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 20-10-2026 până la data de 20-10-2026
