DECIZIA nr. 64 din 22 ianuarie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2025 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 20 octombrie 2026Data intrării în vigoare 20-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Sorin Cristian Samfir în Dosarul nr. 1.353/107/2024 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.470D/2025.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 724 din 19 decembrie 2024. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea civilă nr. 513 din 26 februarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 1.353/107/2024, Tribunalul Alba - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Sorin Cristian Samfir într-o cauză având ca obiect pretenţii privind dreptul la pensie.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă obligaţia constituţională a Parlamentului de a aduce în concordanţă legile cu deciziile Curţii Constituţionale (în speţă, Decizia nr. 467 din 2 august 2023), în detrimentul respectării principiilor constituţionale şi a securităţii juridice. Această conduită a Parlamentului, care nu reexaminează şi nu ajustează actul normativ în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale, contravine obiectivului legiferării, acela de a armoniza legislaţia cu hotărârile instanţei constituţionale, conform art. 147 alin. (2) din Constituţie.6. Se susţine că instanţa de contencios constituţional a stabilit prin Decizia nr. 467 din 2 august 2023 (paragrafele 165-168) că impozitarea pensiilor, în special a celor de serviciu, trebuie să respecte principii fundamentale precum echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea. Astfel, impozitarea nu ar trebui să aibă un caracter sancţionator şi legiuitorul dispune de o marjă de apreciere, dar cu condiţia să nu încalce garanţiile ataşate independenţei sistemului judiciar. Ca atare, stabilirea regulilor şi bazei de impunere trebuie să fie făcută cu o diligenţă deosebită pentru a asigura respectarea principiilor constituţionale şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, evitând discriminarea şi asigurând un tratament echitabil în faţa legii.7. Prin stabilirea unei supraimpozitări numai a pensiilor speciale nu se respectă cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv ca legiuitorul să diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.8.
De asemenea, sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 101 alin. (8) din Codul fiscal, potrivit cărora în cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, precum şi al sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. (2), impozitul reţinut fiind impozit final. Or, impozitul se reţine la data efectuării plăţii.9. Se mai afirmă că sunt încălcate cerinţele referitoare la claritatea şi calitatea actelor normative, întrucât art. 64 din Legea nr. 227/2015 stabileşte o concepţie unitară asupra impozitului pe venit pentru pensii, impunând o cotă fixă de 10%. Cu toate acestea, art. 101 din acelaşi act normativ introduce o deviere de la acest principiu, aplicând un impozit care nu a fost prevăzut de lege. Textul criticat prezintă ambiguitate în ceea ce priveşte definirea clară a nivelului veniturilor la care se aplică respectivele cote de impozitare. Expresiile precum „partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net“, „partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut“, precum şi „partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut“ nu oferă o precizie exactă asupra sumelor care intră sub incidenţa fiecărei cote. Formulările vagi ale textului permit o înţelegere diversă şi pot duce la interpretări subiective. Absenţa unei clarificări precise a limitei superioare şi inferioare a fiecărei categorii poate genera confuzii în rândul plătitorilor de impozit şi al autorităţilor fiscale, determinând incertitudini în aplicarea regulilor fiscale.10. De asemenea, textul nu furnizează indicatori cuantificabili şi verificabili pentru a determina exact cum se calculează impozitul în situaţiile specifice. De exemplu, nu se precizează explicit care este suma exactă la care se aplică această cotă de 15%, respectiv când venitul se află între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut. Conform art. 101 alin. (3) din Codul fiscal, determinarea câştigului salarial mediu net se stabileşte prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal şi a impozitului pe venit. Normele edictate sunt neclare, determinarea câştigului salarial mediu net prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii şi a impozitului pe venit fiind impusă fără a se specifica dacă este vorba despre cel folosit pentru pensiile din sistemul public sau cel folosit pentru pensiile de serviciu. Expresia „utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“ nu oferă o indicaţie clară asupra modului exact în care se stabileşte această sumă. Or, lipsa detaliilor precise cu privire la formula sau metoda de calcul poate crea dificultăţi în determinarea corectă a impozitului datorat.11. Textul criticat nu oferă suficiente detalii şi orientări cu privire la modul de calcul al părţii contributive a veniturilor din pensii, care ar trebui să fie un element de bază în formula de calcul al impozitului, încălcându-se astfel principiul legalităţii şi previzibilităţii prevăzut de art. 1 din Constituţie. Stagiul complet de cotizare pentru militari este de 25 de ani, dintre care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu, în timp ce stagiul complet de cotizare potrivit dreptului comun este de 35 de ani. Textul legislativ fiscal nu specifică clar care dintre aceste stagii ar trebui să fie folosit pentru calculul contributivităţii în privinţa militarilor/magistraţilor. De asemenea, utilizarea unui stagiu de cotizare mai lung de 35 de ani pentru calculul contributivităţii este inechitabilă pentru cei care au efectuat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. Acest lucru implică o penalizare pentru cei care au contribuit mai puţin în sistemul de pensii şi conduce la o distorsiune a drepturilor acestora, fiind încălcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie.12. Textul legislativ nu furnizează o formulă sau instrucţiuni detaliate cu privire la modul de calcul al părţii contributive. Nu este specificat cum se traduce stagiul de cotizare într-un calcul concret al părţii contributive a veniturilor din pensii. O atare lipsă de claritate poate face ca, pentru beneficiarii pensiilor de serviciu, înţelegerea regulilor fiscale şi aplicarea corespunzătoare a acestora să fie dificile. Această incertitudine poate conduce la o interpretare variabilă şi subiectivă a legii fiscale şi poate crea confuzie atât pentru contribuabili, cât şi pentru autorităţile fiscale. Mai mult, poate duce la riscul apariţiei litigiilor fiscale şi a contestaţiilor, deoarece diferiţi beneficiari ai pensiilor de serviciu ar putea interpreta legea în moduri diferite.13. Principiul venitului unic contribuie la predictibilitatea sistemului fiscal. Contribuabilii ştiu că vor fi impozitaţi la o cotă fixă de 10%, indiferent de componenţa venitului lor. Introducerea impozitului diferenţiat în art. 101 din Codul fiscal aduce un element de incertitudine şi variabilitate, deoarece nivelul impozitului depinde acum de proporţia dintre componenta contributivă şi cea necontributivă ale venitului. Această variabilitate contravine principiului clarităţii şi afectează capacitatea contribuabililor de a anticipa şi planifica impozitele aferente pensiilor lor.14. Principiul constituţional al distribuirii echitabile a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, stipulat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, impune necesitatea diferenţierii în contribuţiile persoanelor cu venituri superioare. Cota procentuală de contribuţie este unitară şi nu este progresivă, variabilitatea valorică a contribuţiei depinzând de nivelul diferit al veniturilor. Această lipsă de progresivitate a cotei procentuale de contribuţie a fost recunoscută şi subliniată de Curtea Constituţională în Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, evidenţiindu-se exclusiv diferenţa valorică, şi nu cea procentuală a acestei cote. Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, Curtea a constatat că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau oricărei discriminări, astfel încât la venituri egale contribuţia să fie aceeaşi. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.
15. Aşadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când stabileşte categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. Orice modificare a sarcinilor fiscale trebuie să fie justificată de motive obiective, să se aplice unitar, să fie clară şi predictibilă şi să nu diferenţieze contribuţia fiscală pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.16. Se susţine că modalitatea de impozitare stabilită în art. 101 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.17. Textul creează o discriminare pe criteriul averii prin impunerea unor cote de impozit progresive în funcţie de nivelul venitului, în ceea ce priveşte partea necontributivă a veniturilor din pensii. Discriminarea se datorează introducerii a trei trepte de impozitare, fiecare asociată cu un anumit interval al veniturilor. Astfel, plătitorii de impozit cu venituri sub nivelul câştigului salarial mediu net sunt supuşi unei cote de 10%, în timp ce cei cu venituri între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut sunt impozitaţi la o cotă de 15%, iar cei cu venituri care depăşesc nivelul câştigului salarial mediu brut sunt supuşi unei cote de 20%.18. Această diferenţiere a cotelor de impozitare în funcţie de nivelul venitului este, astfel, discriminatorie pe criteriul averii, deoarece persoanele cu venituri mai mari sunt impozitate la o cotă procentuală mai ridicată, ceea ce reflectă o abordare progresivă. Discriminarea pe criteriul averii este evidentă având în vedere că impozitul creşte proporţional cu nivelul veniturilor, punând o povară mai mare asupra celor cu venituri superioare şi creând o distincţie fiscală bazată pe capacitatea financiară a contribuabililor.19. Impunerea unei cote mai ridicate pentru veniturile mai mari constituie o penalizare, şi nu neapărat o măsură proporţională la capacitatea reală de contribuţie, şi creează discriminare în interiorul aceleiaşi categorii sociale, deoarece unele persoane pot avea o parte necontributivă mai mare decât altele în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: vechimea, gradul profesional, funcţia exercitată (de execuţie sau de conducere), o perioadă de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare progresivă, ratele de impozitare cresc odată cu creşterea veniturilor, iar nu prin raportare la o parte contributivă/necontributivă.20. Raportarea legiuitorului la stabilirea unor praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul mediu net pe economie“, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie“ exclusiv în cazul pensiilor de serviciu, constituie o încălcare a principiului nediscriminării, conform art. 16 alin. (1) din Constituţie.21. Conform dispoziţiilor Codului fiscal, mai precis ale art. 64, nu există prevederi privind tranşe sau cote de impozitare diferite pentru venituri provenite din indemnizaţii sau salarii. Impozitul este aplicat asupra venitului realizat, inclusiv asupra salariilor, veniturilor asimilate salariilor şi pensiilor. Este important de menţionat că impozitul nu este aplicat asupra unor componente ale venitului, cum ar fi partea contributivă sau necontributivă.
22. Prin noile dispoziţii ale art. 101 din Codul fiscal se observă o intenţie de modificare implicită a cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile provenite din anumite categorii de pensii, generând astfel o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care garantează egalitatea în faţa legii. Statuarea unor aşa-numite cote de impozitare diferite de cele stabilite legal este un evident artificiu legislativ, ce trădează instituirea de fapt a unei „taxe suplimentare“ asupra veniturilor reprezentate de pensiile de serviciu, cu trimitere evidentă la pensiile militarilor/magistraţilor. Textul art. 101 din Codul fiscal creează discriminare pe criteriul vârstei între militarii/magistraţii care au împlinit vârsta de acordare a pensiei publice în sistemul public de pensii şi cărora le-a fost calculată partea de contributivitate şi militarii/magistraţii care nu au împlinit această vârstă şi cărora nu le-a fost calculată partea de contributivitate. Astfel, militarilor/magistraţilor din prima categorie li se calculează cota de impozitare în baza art. 101 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, iar militarilor/magistraţilor din cea de a doua categorie li se calculează cota de impozitare în baza art. 101 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, rezultând o impozitare diferită.23. Defalcarea pensiei de serviciu în trei componente nu instituie un prag cert de impozitare sau un sistem progresiv de impozitare, ci reduce cuantumul pensiei în plată, având o orientare către categoria specifică a pensiilor de serviciu ale militarilor. Această reducere este mascată prin impozitarea cu 15%, respectiv cu 20% a părţii ce depăşeşte contributivitatea pentru toate categoriile de pensii de serviciu.24. Art. 101 din Codul fiscal, astfel cum este modificat, încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) - (4) din Constituţie, textul reflectând caracterul sancţionator care influenţează valoarea pensiilor. Impozitarea progresivă conduce la o reducere indirectă a valorii pensiilor, care trebuie să se reflecte cât mai aproape de cuantumul indemnizaţiei aferente funcţiei deţinute la momentul pensionării. Impozitarea progresivă aduce cu sine un caracter restrângător asupra valorii pensiilor, generând, în mod indirect, o diminuare a acestora. Este esenţial ca orice impozitare să respecte limitele şi condiţiile stabilite de lege, iar orice măsură care afectează indirect valoarea pensiilor ar trebui să fie justificată în mod corespunzător.25. Or, prin nota de fundamentare a Legii nr. 282/2023 nu se prezintă o justificare obiectivă a acestei structuri de impozitare. Impunerea unor aşa-numite praguri valorice - salariu mediu brut sau net pe economie - pentru calcularea unor impozite încalcă dreptul de proprietate pe care militarul/magistratul îl are cu privire la cuantumul pensiei, drept prevăzut de art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie. Descompunerea unui venit în componente distincte şi, ulterior, impozitarea separată a acestor componente nu este o practică reglementată în legislaţia fiscală în vigoare. Această metodă constituie, în esenţă, o formă de impozitare discriminatorie a pensiei de serviciu, contravenind prevederilor constituţionale menţionate anterior.26. Legile nr. 303/2004 şi nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor definesc pensia de serviciu ca fiind un venit in integrum - echivalentul a 80% din ultima indemnizaţie brută lunară, inclusiv sporurile permanente aferente. Împrejurarea că pensia de serviciu conţine şi o parte contributivă nu schimbă caracterul unitar şi unic al venitului, căci, în caz contrar, legea ar trebui să prevadă noi cote de impozitare în cuprinsul art. 64 din Codul fiscal, care să fie reluate doar în art. 101 din Codul fiscal, fapt care însă nu s-a realizat.27. Modalitatea de determinare a pensiei de serviciu este explicit reglementată în legislaţia curentă, neexistând o dezagregare a acesteia în componente distincte. Pensia de serviciu a militarilor/ magistraţilor este stabilită la 80% din baza de calcul. 28.
Procentul menţionat, calculat din baza de 80%, care constituie indemnizaţia de pensionare, nu a suferit modificări până în prezent. Statul, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, are capacitatea de a ajusta sau chiar de a elimina acest procent în viitor, în funcţie de orientarea politicii statului în domeniul asigurărilor sociale. Cu toate acestea, orice modificare poate afecta doar viitorul, şi nu situaţiile anterioare. Prin adoptarea unui procent fix în stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se asigură acordarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. Acest lucru se aplică şi beneficiarilor de venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă, acordate în baza unor legi sau statute speciale. Astfel, se respectă prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, care se referă la distribuirea echitabilă a sarcinilor fiscale.29. Curtea Constituţională a reiterat că statul este liber să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta principiul nediscriminării, fiind absolut necesar ca măsura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obţinute în baza unor legi sau statute speciale să fie aplicabilă tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fără distincţie. Se invocă Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020.30. Simultan, se mai susţine că stabilirea valorii de referinţă sau a pragului de la care se calculează treptele de impozitare trebuie să fie efectuată într-un mod clar şi precis, având în vedere atât deciziile Curţii Constituţionale, cât şi prevederile Constituţiei. Indicarea unui element fiscal fluctuant drept treaptă valorică, precum salariul mediu brut/net pe economie, va determina o fluctuaţie şi în cuantumul pensiilor de serviciu care vor fi diferite de la un an la altul, depinzând de factorul politic într-o măsură mai mare decât permite legea în cazul altor cetăţeni români.31. Compensaţia acordată de stat ca venit unic (cunoscută ca aşa-numita parte necontributivă) alături de partea contributivă, în cazul magistraţilor fixată la 80% din cuantumul indemnizaţiei brute din ultima lună de activitate, iar în cazul militarilor fixată la 80% din media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar, nu poate fi impozitată în alt mod decât în cazul celorlalte categorii de venituri din pensii. În caz contrar, statul pare să încerce să reducă cuantumul pensiilor deja stabilite sau aflate în plată printr-o metodă aparent „elegantă“, dar nelegală. Această abordare contravine principiului neretroactivităţii legii civile şi principiului nediscriminării din Constituţie, încălcându-se, de asemenea, şi prevederile art. 56, ale art. 139 şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.32. Tribunalul Alba - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.33. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. XVIII din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023.37. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 a fost modificat prin Legea nr. 244/2024 pentru modificarea alin. (1) al art. 100 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi stabilirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 5 septembrie 2024, în sensul măririi plafonului de venit neimpozabil lunar de la 2.000 lei la 3.000 lei, fiind păstrate celelalte soluţii legislative. Totodată, art. 101 din Legea nr. 227/2015 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2025 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 13 martie 2025, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 724 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 31 ianuarie 2025, modificându-se soluţia legislativă criticată.38. În aceste condiţii, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2025, având următorul cuprins: Articolul 101Calculul impozitului pe venitul din pensii şi termenul de plată(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor prezentului articol, la data efectuării plăţii pensiei, de a-l reţine şi de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul reţinut este impozit final. (2)
Impozitul lunar se determină de fiecare plătitor de venit din pensii, astfel: a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicării principiului contributivităţii, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 3.000 de lei, se aplică o cotă de impunere de 10%;b) pentru venitul lunar din pensii care are atât componentă contributivă, cât şi componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributivă se aplică dispoziţiile lit. a), respectiv o cotă de impunere de 10%, iar pentru partea necontributivă se aplică progresiv următoarele cote de impunere:(i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplică progresiv următoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii)
15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.(3) Determinarea câştigului salarial mediu net prevăzut în prezentul articol se stabileşte prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) şi a impozitului pe venit. (4) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia. (5) Drepturile de pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi plăţii acestuia, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii. (6) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş, conform prevederilor alin. (2). 
(7) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar, prin aplicarea prevederilor alin. (2), se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit. Diferenţele de venituri din pensii, primite de la acelaşi plătitor şi stabilite pentru perioadele anterioare, se impozitează separat faţă de drepturile de pensie ale lunii curente. (8) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, precum şi al sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/ hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor alin. (2), impozitul reţinut fiind impozit final. Impozitul se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile. (9) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 123^1.39. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului şi garantarea pluralismului politic, şi alin. (5) referitor la principiile calităţii legii şi securităţii juridice, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii în faţa legii, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la sistemul legal de impuneri, art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 139 alin. (1) şi (3) referitor la stabilirea impozitelor şi taxelor, precum şi în art. 147 alin. (2) şi (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Totodată, se invocă nerespectarea prevederilor cuprinse în art. 6, 13, 38, precum şi art. 61-63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.40. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 724 din 19 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 31 ianuarie 2025, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale.
41. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 724 din 19 decembrie 2024, precitată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 31 ianuarie 2025, Curtea observă că a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 724 din 19 decembrie 2024 în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel încât constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2025, este inadmisibilă.42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2025 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Sorin Cristian Samfir în Dosarul nr. 1.353/107/2024 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Titirişcă
-----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Cristina Titirişcă | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Titirişcă
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 20-10-2026 până la data de 20-10-2026
