DECIZIA nr. 360 din 16 aprilie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi ale art. 26 alin. (6) din acelaşi act normativ
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 16 octombrie 2026Data intrării în vigoare 16-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) liniuţele întâi şi a patra şi alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Valentin Mihai Anghel în Dosarul nr. 12.790/4/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.213D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că tratamentul sancţionator prevăzut de textele criticate se aplică în mod egal tuturor, iar diferenţa dintre contravenienţi pe care o relevă autorul excepţiei nu este reglementată de lege. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 44 din Constituţie deoarece aplicarea unei sancţiuni pecuniare nu conduce automat la afectarea directă a dreptului fundamental.
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 5 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12.790/4/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) liniuţele întâi şi a patra şi alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Valentin Mihai Anghel într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii al cărei regim sancţionator se determină în condiţiile textelor de lege supuse controlului.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 70 din 26 februarie 2015 textele criticate au mai fost supuse controlului, însă considerentele ce alcătuiesc motivarea deciziei nu analizează critici privind proporţionalitatea sancţiunilor contravenţionale aplicate autorului şi nici existenţa unor fapte mai grave ca aceea săvârşită de el, sancţionate de Legea nr. 50/1991 cu sancţiuni mult inferioare. Apreciază că valorile sociale protejate de Legea nr. 50/1991 sunt similare cu valorile protejate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, însă ultimul act normativ criticat nu împiedică individualizarea sancţiunii contravenţionale cu luarea în considerare a art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, adică posibilitatea aplicării unui avertisment, în locul unei sancţiuni de natură patrimonială. Din această perspectivă, a egalităţii de tratament cu privire la valorile sociale protejate, Legea nr. 50/1991 conţine o interdicţie fermă în ceea ce priveşte aplicarea avertismentului ce nu concordă cu principiul protecţiei juridice echitabile. 6. Autorul face o paralelă între sancţiunea aplicată în cazul realizării construcţiilor fără autorizaţie, respectiv amenda minimă de 1.000 de lei şi maximă de 100.000 lei, şi cazul său - nerespectarea limitelor/indicatorilor autorizaţiei de construire - în care amenda minimă este 50.000 lei şi cea maximă de 100.000 lei. Arată că, în ipoteza edificării construcţiei fără autorizaţie, ar fi primit o sancţiune raportată la un minimum de 50 de ori mai mic. Măsurile sancţionatoare nu au în vedere (în proiecţie patrimonială concretă) faptul că subiectul activ al contravenţiei este o persoană fizică sau juridică şi nici circumstanţele de natură individuală subiectivă care nu sunt prevăzute din perspectiva criteriilor de calificare a faptei constatate şi a individualizării sancţiunii aplicate. De asemenea, prin interzicerea aplicării avertismentului în materia respectivă se transmite mesajul conform căruia „nicio greşeală nu rămâne nepedepsită“.7. Autorul concluzionează, din compararea amenzii pentru edificarea construcţiei fără autorizaţie, pe de o parte, cu cea pentru nerespectarea limitelor/indicatorilor autorizaţiei de construire, pe de altă parte, că se aduce atingere atât art. 16 alin. (1), cât şi art. 44 alin. (2) din Constituţie deoarece lipsesc egalitatea de tratament sancţionator între contravenienţi, precum şi echitatea diminuării patrimoniului sub aspectul resurselor financiare şi de răspundere alocate în considerarea faptelor săvârşite. Autorul este sancţionat cu amenda minimă de 50.000 lei, în condiţiile în care a cheltuit o sumă considerabilă pentru întocmirea proiectelor şi obţinerea autorizaţiei de construire, pe când cel care construieşte fără autorizaţie şi care nu a investit absolut nicio resursă materială/financiară este sancţionat cu o sumă mai mică.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile contestate sunt constituţionale, nu sunt create discriminări sau privilegii între cetăţeni, modificarea cuantumului unor sancţiuni nu este făcută în considerarea unei anume categorii de persoane, ci în considerarea unei anumite categorii de fapte, potrivit situaţiei economice, politice şi sociale. În ceea ce priveşte garantarea proprietăţii private, dispoziţiile criticate reglementează limite ale dreptului de proprietate - limite stabilite de lege, încălcate de către petent şi sancţionate de instituţia intimată.9.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţele întâi şi a patra şi alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. 13. Dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, fără a păstra soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei şi care continuă să producă efecte juridice în cauza în care aceasta a fost ridicată. În considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi analizând motivarea excepţiei şi dosarul cauzei, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020, precum şi ale art. 26 alin. (6) din acelaşi act normativ, care au următorul cuprins:(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:(...)– 
de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), e) şi e^1);(...)(6) În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment.14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia formulează critica prin raportare la încălcarea principiului egalităţii deoarece art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului în materia reglementată, spre deosebire de materia circulaţiei rutiere. De asemenea, arată că este încălcat principiul egalităţii între contravenienţii care construiesc fără autorizaţie şi cei care construiesc fără să respecte autorizaţia de construire, sub aspectul cuantumului amenzii minime care este de 50 de ori mai mare pentru a doua categorie, dar şi al diminuării excesive a patrimoniului celor din această categorie. 16. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în mod constant că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).17. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea observă că, prin Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, paragraful 17, a statuat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii în această materie, aplicarea sancţiunii avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv şi educativ, al sancţiunii contravenţionale. 
18. Totodată, prin Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că neaplicarea sancţiunii avertismentului în domeniul contravenţiilor la regimul edificării de construcţii reprezintă o opţiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situaţii. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancţiunilor şi asprimea acestora, în funcţie de gravitatea faptei şi de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârşirea acesteia, iar verificarea oportunităţii adoptării unor astfel de reguli excedează competenţei Curţii Constituţionale. 19. În concluzie, Curtea reţine, cu acest prilej, că nu se poate pune semnul egalităţii între contravenienţii la regimul circulaţiei rutiere şi cei care încalcă regimul executării lucrărilor de construcţii, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi Legea nr. 50/1991 nu au acelaşi obiect de reglementare, ceea ce justifică opţiunea legiuitorului de a ocroti în mod diferit, prin instituirea de sancţiuni specifice fiecărui domeniu, valorile sociale protejate prin cele două acte normative. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia persoanele care construiesc fără autorizaţie de construire şi cele care construiesc cu nerespectarea autorizaţiei, deşi se află în situaţii similare, beneficiază de un regim sancţionator diferit, sub aspectul severităţii amenzii prevăzute drept sancţiune, ceea ce ar aduce atingere art. 16 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 9 noiembrie 2022, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, în paragraful 31 din decizia menţionată, Curtea a reţinut că egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinată prin compararea conţinutului a două contravenţii şi a sancţiunilor prevăzute de acestea, astfel cum sugerează autorii excepţiei, întrucât fiecare prezintă specificităţile sale, fiind firesc să nu existe o identitate în ceea ce priveşte stabilirea sancţiunilor celor mai adecvate, care să îşi atingă scopul punitiv şi, în acelaşi timp, preventiv şi educativ. Din această perspectivă, o diferenţiere este nu doar admisibilă, ci chiar necesară. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.22. În final, referitor la critica potrivit căreia este încălcat dreptul de proprietate privată prin plata amenzii ce conduce la diminuarea inegală a patrimoniului celor care au construit fără autorizaţie prin comparaţie cu aceia care nu au respectat autorizaţia, Curtea reţine că legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, la un moment dat, în funcţie de frecvenţa faptelor contravenţionale, de pericolul social al acestora, dar şi de dificultatea constatării acestora (în cazul celor care nu respectă autorizaţia) asupra cuantumului amenzilor contravenţionale. Acesta poate să fixeze o amendă care să descurajeze săvârşirea faptelor antisociale, iar când frecvenţa acestora s-a redus, adică regimul sancţionator şi-a atins scopul, poate diminua în consecinţă cuantumul amenzii.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Mihai Anghel în Dosarul nr. 12.790/4/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (2) liniuţa a patra din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi ale art. 26 alin. (6) din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 aprilie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Pentru magistrat-asistent
Cristina-Cătălina Turcu,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly-----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Cristina Cătălina Turcu | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Pentru magistrat-asistent
Cristina-Cătălina Turcu,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly-----
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 16-10-2026 până la data de 16-10-2026
