DECIZIA nr. 235 din 12 martie 2026referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 862 din 14 octombrie 2026Data intrării în vigoare 14-10-2026
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 12.258/94/2018 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.798D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că terţul poprit are posibilitatea de a formula apărări în faţa instanţei de validare a popririi. Precizează că relevantă sub acest aspect este Decizia Curţii Constituţionale nr. 628 din 27 octombrie 2016. Arată că procedura validării este o procedură contencioasă, cererea de validare a popririi constituie o cerere de chemare în judecată, în condiţiile în care există posibilitatea de a se invoca orice excepţii şi orice apărări pe fond. Din modul de reglementare a instituţiei popririi rezultă că se oferă posibilitatea terţului poprit să aibă acces la justiţie. Această procedură are un specific anume, respectiv instituirea a două etape, constând în înfiinţarea popririi şi validarea acesteia. Consideră că este justificată intenţia legiuitorului de a creşte celeritatea acestei modalităţi de realizare a creanţelor. Precizează că exercitarea unui drept nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor. Acesta a prevăzut în mod clar etapele popririi şi posibilităţile procedurale pe care le au subiecţii implicaţi, în contextul în care din modul în care este configurată această instituţie rezultă mecanisme procedurale menite să ofere deplină eficienţă dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.258/94/2018, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executarea silită.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă creează o discriminare între debitorii supuşi diferitelor forme de executare silită, întrucât doar cei vizaţi de poprire sunt privaţi de comunicarea unei somaţii. În alte forme de executare silită (urmărire mobiliară, imobiliară, predare silită), comunicarea somaţiei este obligatorie. Se susţine că sunt încălcate dreptul la apărare şi accesul la justiţie, întrucât lipsa somaţiei îl împiedică pe debitor să intervină în timp util, să formuleze contestaţie la executare şi să invoce apărări. Se invocă şi nesocotirea art. 57 din Constituţie, prezumţia bunei-credinţe fiind răsturnată, deoarece norma porneşte de la ideea că debitorul ar acţiona cu rea-credinţă, încercând să sustragă fonduri.6. Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază că raţiunea pentru care legiuitorul a ales ca măsura popririi să fie înfiinţată fără somaţie, prin derogare de la regula instituită de art. 668 din Codul de procedură civilă, a fost prevenirea unor abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor care le incumbă. În acest sens, art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă are ca scop tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. La dosar a fost primit un memoriu amicus curiae prin care Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut normativ: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.“ Din motivarea excepţiei rezultă însă că autoarea acesteia critică, în realitate, teza întâi a art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia „Poprirea se înfiinţează fără somaţie (...)“.12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării“, reprezintă o normă de procedură, ce ţine de opţiunea legiuitorului în configurarea mecanismelor executării silite, fără a aduce atingere exerciţiului drepturilor fundamentale invocate.14.
În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că regulile de procedură pot institui soluţii diferite pentru situaţii juridice diferite, fără ca acestea să echivaleze cu o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, atât timp cât diferenţa de tratament este justificată de natura distinctă a instituţiei juridice reglementate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.026 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 29 octombrie 2010, şi Decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 27 martie 2014). Astfel, la fel ca şi dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, analizate în deciziile menţionate, care reglementau posibilitatea executării fără somaţie, şi dispoziţiile art. 783 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie o regulă procedurală specială, determinată de specificul popririi, ce vizează sume de bani aflate la terţi şi caracterizate printr-un risc iminent de sustragere. Situaţia debitorului supus popririi nu este identică cu cea a debitorilor aflaţi în alte forme de executare silită, precum urmărirea bunurilor mobile sau imobile, unde bunul urmărit se află în posesia debitorului şi nu poate fi retras instantaneu. În aceste condiţii, tratamentul juridic diferenţiat este justificat obiectiv, iar principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat.15. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea observă că lipsa somaţiei nu suprimă şi nu limitează exercitarea acestor drepturi, întrucât debitorul are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, prin care poate supune controlului instanţei legalitatea şi temeinicia actelor de executare silită. Curtea a statuat, în mod constant, că dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie nu presupun existenţa unui anumit tip de procedură sau a unor etape prealabile obligatorii, ci posibilitatea efectivă de a supune actele autorităţilor controlului judecătoresc, condiţie care este îndeplinită în cazul popririi fără somaţie (Decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2014).16. Referitor la invocarea art. 57 din Constituţie, Curtea constată că norma criticată nu instituie o prezumţie de rea-credinţă a debitorului, ci reglementează o modalitate procedurală de realizare a executării silite, justificată de necesitatea asigurării eficienţei acesteia. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă nu este afectată, atât timp cât debitorul beneficiază de garanţii jurisdicţionale ulterioare.17. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii soluţiei legislative criticate în cauza de faţă, cuprinsă însă, la momentul pronunţării deciziilor respective, în art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 181 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, Decizia nr. 510 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010, Decizia nr. 463 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, sau Decizia nr. 161 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 16 aprilie 2010, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată nu contravine normelor constituţionale invocate.18. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, textul legal criticat care prevede înfiinţarea popririi fără somaţie având ca finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printrun titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi. În aceste condiţii, textul de lege criticat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. În consecinţă, Curtea a reţinut că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.19. Cele statuate prin deciziile menţionate, pronunţate cu privire la dispoziţii similare cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865, îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prevederile de lege criticate în cauza de faţă.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 12.258/94/2018 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2026.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu-----
| EMITENT |
| Elena-Simina Tănăsescu | - preşedinte |
| Asztalos Csaba-Ferenc | - judecător |
| Mihai Busuioc | - judecător |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dacian-Cosmin Dragoş | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Valentina Bărbăţeanu | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu-----
Prezenta formă este valabilă începând cu data de 14-10-2026 până la data de 14-10-2026
